Dimitrie Papazoglu

ofițer de carieră, participant la Revoluția de la 1848
Dimitrie Papazoglu

Dimitrie Papazoglu în uniformă de maior - litografie de Josephine Bielz (secolul al XIX-lea)
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedataugust 1892 (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCernica Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
militar
cartograf[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulcolonel  Modificați la Wikidata

Dimitrie Papazoglu (n. 28 martie 1811, București - 2 august 1892, București) a fost un colonel de armată român, istoric, cartograf și geograf.

Biografie modificare

S-a născut la 28 martie 1811, în București, în hanul mănăstirii Zlătari, aflată în jurul actualei biserici cu același nume din Calea Victoriei.[2]

Primul înaintaș cunoscut a fost Bașa Constantin Pappasoglu (care înseamnă fiu de popă), originar din satul Linotopi din Castoria numit mare pârcălab de administrația turcească. Fiul lui, Nicolae, fuge din cauza persecuțiilor turcești și ajunge în ținutul Craiovei unde se însoară cu jupâneasa Dumitrana Slătineanu, fiica ispravnicului din Slatina.

A participat la liniștirea mișcărilor bulgărești din Brăila, din anii 1841–1843, la Revoluția din 1848, la stingerea marelui incendiu din București din martie 1847, a comandat unități militare dizlocate în diferite orașe din țară.[2] În anul 1855 a demisionat din armată, cu gradul de maior, dar, în 1884, când s-a reorganizat Armata Română, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel.[2]

Papazoglu a fost preocupat în mod deosebit și de istoria Bucureștilor.[3]

Papazoglu s-a ocupat și de arheologie. A fost comisar al Ministerului Instrucțiunii[4] alături de Alexandru Odobescu, Cezar Bolliac și Alexandru Pantelimon și a organizat un muzeu în care a expus descoperirile sale.[3] El inspectează 60 de mănăstiri, din diferite județe, catalogând obiectele prețioase și de artă identificate aici, desenând, copiind inscripții, pe care le-a publicat, în bună parte, cu propriile mijloace.[3] Papazoglu a fost legat sufletește de starețul Calinic de la Cernica încă din copilărie, fiind profund atașat de credința ortodoxă, după cum el însuși mărturisea[5].

A încetat din viață în anul 1892 și a fost înmormântat la mănăstirea Cernica de lângă București.[6]

Publicații modificare

Note modificare

  1. ^ Dimitrie Papazoglu, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b c „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c Primele încercări de cartografiere a României Arhivat în , la Wayback Machine., 5 aprilie 2013, România liberă, accesat la 7 iunie 2013
  4. ^ „Atlasul lui Papazoglu”. 
  5. ^ Papazoglu, Dimitrie (). Răspuns ortodox contra ereticului Ernest Renan pentru viața lui Iisus. Autor și editor maior D. Papasoglu. p. 3-4. 
  6. ^ Atlasul lui Papazoglu, 21 martie 2013, Carmen Anghel, Jurnalul Național, accesat la 7 iunie 2013
  7. ^ București, al cui ești?, 20 septembrie 2011, Roxana Roseti, Evenimentul zilei, accesat la 7 iunie 2013

Lectură suplimentară modificare

  • Ioan Strujan, Constantin Căzănișteanu, Locotenent-colonelul Dimitrie Papazoglu, Colecția Fii ai neamului românesc, Editura Militară, 1972
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dimitrie Papazoglu
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Istoria fondărei orașului București