Discuție:Șcheii Brașovului

Cercetatori locali

Vasile Olteanu (Director al muzeului Prima Scoala Romaneasca, cu munca de cercetare de mai mult de 30 de ani in istoria si cultura locala) in lucrarea sa Junii Brașoveni și troițele lor din Șcheii Brașovului a scris despre origiea Scheii Brasovului

“…..Si totuși, în ciuda acestor realități, unii istorici și cercetători neavizați și străini de realitățile istorice românești, continuă să publice studii prin care invocă originea bulgară a românilor din Șchei, folosind interpretarea greșită a cronicii popei Vasile, nepăstrată decât în interpolări și copieri în cronicile germane de la Brașov sau în cronica protopopului Radu Tempea II, deschizându-se cu fraza: "În anul de la zidirea lumii 6900, de la Hristos 1392, au venit bolgarii în acest loc". Ori, nu s-a remarcat un adevăr: cronica este o istorie a familiei protopopului Vasile, al cărei prim descendent era popa Patru cel Bătrân (1484), deci nicidecum o cronică a Șcheiului, iar prima frază este o evidentă epenteză impusă intenționat de autoritățile brașovene, ulterior scrierii cronicii, în scopul lipsirii locuitorilor din Șchei de drepturile lor istorice. Și - după afirmația cronicilor germane - erau bulgari aduși să construiască Biserica Neagră, deși - după cum se știe - bulgarii n-ar fi construit o biserică gotică, ci cel mult una bizantină și pe de altă parte, sașii își puteau găsi cu ușurință brațe de muncă în zonă, fără a fi nevoie să apeleze la persoane atât de îndepărtate. Pornind de la aceste supoziții, autoritățile locale au numit Șcheiul "Bolgarsek" sau "Belgerai", iar românii din Șchei "bulgarus", în același timp în care Poarta Șcheiului era numită "Walachisches Tor"(Poarta românească), strada principală "Walachiches Burgasse", iar uneori Șcheiului i se zicea "Walachische Vorstadt", timp în care domnii de peste munți și autoritățile românești nu foloseau decât numirea de "Șchei", cum apare și în hrisovul de danie al lui Aron Vodă al Moldovei de la anul 1595. Diaconul Coresi, tipărind cărțile în Șcheii Brașovului, menționează în Cazania a doua ("Evanghelia cu învățătura") din 1580/81 "să fie de ajutor cu aceasta popilor valahi" și nu bulgari, în timp ce judele brașovean Johanes Benkner dăruiește Catehismul de la 1559 valahilor "bei der Stadt" și nu bulgarilor, până și pentru limba slavă, în Șchei se folosea în documentele vechi "limba sârbă" și nu bulgară.

Cronicarul sas brașovean Reicherdorfer, care își scrie cronica în prima jumătate a veacului al XVI-lea, prezentând suburbiile Brașovului, afirma: "Unum incolund Bulgari, alterum Hungari, Saxone agricolae tertium", apoi, nu mai departe decât pe pagina următoare, același autor îi numea în loc de bulgari, valahi, zicând: "reliquem loci istius partem intra ipsos usque montium augustias Valachi fere ocupant, hic templum habent et praesidentem sacrificulum". Mai târziu, istoricul sas Eder afirma: "Atque hoc vocabulo (e vorba de bulgari) saepe nostri scriptores Valachos adpeliant" și apoi special pentru românii din Brașov:"Nec fortasae abs rex Geronense suburbium, Valachis habitatum, hodieque Bolgarszeck apellatur" - de unde evidente sunt sinonimele dintre cei doi termeni: bulgar, român. Atributul "bulgarus" dat romanilor din Șchei este ușor de remarcat printr-o verificare a celor mai vechi documente de onomastică aflate în Arhiva Magistratului - Brașov, unde găsim pentru secolul IV nume ca: Barbul, Radul, Stanciul - nume slave cu terminația "ul" autohtona, dar și Șerb, Coman, Cătană, Bârsan, Costea, Lungul - nume autohtone cu același atribut "bulgarus". Ba mai mult, atributul "bulgarus" este dat și sașilor sau ungurilor, în măsura în care aceștia locuiau în Șchei: Feder, Loczkoy, Haydo Laszlo etc.

Prelungirea vorbei, pe care unii cercetători o invoca drept un element romanesc sud-dunărean, nu este specific românilor din Șchei, ci particular românilor din toate regiunile montane. De unde totuși atributul "bulgarus" prezent în documentele germane și maghiare? Având în vedere realitatea istorică medievala românească, când limba sfântă bisericească era cea slavonă (redacție medio-bulgară), iar cultura ortodoxă se trasmitea din Bizanț, prin teritoriul bulgar, prin termenul de "bulgarus" autoritatile catolice defineau pe ortodocși, așa după cum muntenii numeau pe transilvaneni "ungureni". Hașdeu apreciază că: "Până în timpuri mai noi ardelenii ne botezau pe noi (pe cei din Romania) câteodata cu epitetul de "bulgar". Așa se explică de ce lui Radu I. Basarab, în aceeași perioadă cu legendara venire "a bulgarilor din Șchei" i se spunea uneori de autoritățile catolice "printipo di Bulgaria". Pe de altă parte, toponimia locală dovedește romanitatea populației prin păstrarea și perpetuarea peste veacuri a unor numiri autohtone ca: Variște, Cutun, Tâmpa, cât și acelor formate în cadrul simbiozei slavo-romane: Ciocrac, Gorița, Cacova, Vagleniște. Sașii, în momentul venirii lor, nu crează toponime noi pentru Șchei, ci traduc pe cele găsite și păstrate de populația existentă: "Pe costa" devine "Ripegasse"; "Gorița" - "Gottesberg"; "Valea putreda" -"Pulvergrund"; "La Mănăstire" - "In Kloster"; "Ulița Mare" -"Angergasse": sau altele le preiau fară traducere, neînțelegând termenul românesc: strada "Înalbitori" ; "La Dyrstary" (= dârstari). De remarcat este faptul că toponime și cuvinte ungurești intrate în limba română a locuitorilor din Schei nu se ivesc înainte de secolul al XIV-lea nici în documentele slavo-române, după cum apreciază slavistul Ion Bogdan.

Totuși, istoricii străini insinuează proveniența bulgară a Șcheiului, invocând și prezența în Șcheii Brașovului a numeroase manuscrise bulgarești (3 din secolul al XIV-lea, 8 din secolul al XV-lea, 13 din secolul al XVI-lea - după cum dovedește catalogul de carte veche din arhiva istorică a muzeului din Șchei), fară să cunoască realitatea că aceste manuscrise au fost aduse din Bulgaria în aceeași măsură în care s-au adus din Serbia (2 din sec.XIV; 3 din sec. XV și 4 din sec. XVI), din Rusia (8 din sec.XV-XVI), din Veneția (3 din sec. XV) și foarte multe din Muntenia și Moldova, adică din centre slave de cultura, prin care se pregatea sediul de tipar al diaconului Coresi și se întreținea o școală de copiști și traducatori în Șcheii Brașovului și întâi de toate viața bisericească ortodoxă de aici. În acest context documentar înțelegem disperata întrebare a istoricului bulgar Neșev: Cum de acest locuitori și-au pierdut conștiința originii lor bulgare?. Răspunsul este unul singur: pentru că n-au fost niciodată bulgari, pentru că ar fi fost a noua minune a lumii ca niște bulgari să se așeze lângă sași și peste noapte să vorbească romanește. Dacă ar fi fost bulgari, în Șcheii Brașovului aveau toată posibilitatea să-și păstreze tradiția, ființa etnică și limba bulgară, pentru că acești locuitori, ostracuizați cum au fost de autoritățile locale, ar fi fost scutiți de înrâurirea limbii române, ori faptele nu s-au petrecut așa, și pentru aceasta pledează și Obiceiul Junilor, pe care îl prezentam în continuare.”

--Onest2010 (discuție) 7 aprilie 2010 06:52 (EEST)

Alte lucrari de istorie

prof. dr. loan-Aurel Pop in lucrarea “ ISTORIA TRANSILVANIEI MEDIEVALE: DE LA ETNOGENEZA ROMANILOR PANA LA MINAI VITEAZUL (ISBN 973-9261—24-8) a scris despre Scheii Brasovului urmatoarele:

“Cu timpul, o parte din orasele Transilvaniei s-au inconjurat cu ziduri de aparare, mai ales dupa ce incursiunile straine (otomane, cu precadere) devin tot mai dese si dupa ce orasul ajunge un punct de atractie pentru lumea de conditie servila din jur. Curand insa, orasul dintre ziduri {intra muros) devine neincapator, iar populatia din afara acestor ziduri, mai veche sau mai noua, alcatuieste adevarate cartiere (extra muros) sau chiar asezari urbane distincte. Pentru locuitorii de conditie modesta (mai ales romani) si de credinta ortodoxa orasele au fost cel mai adesea citadele de nepatruns. in jurul maritor orase, populatia romaneasca si-a continuat viata in vechile asezari, devenite cartiere sau chiar „orase paralele", cu organizare proprie. De pilda, Brasovul romanesc (Scheiul) si-a desfasurat viata distincta (economica, social-politica, religioasa, culturala) si dupa inaltarea zidurilor orasului sasesc (Kronstadt), avand, desigur, anumite raporturi cu acesta.” --Onest2010 (discuție) 7 aprilie 2010 07:17 (EEST)

Dictionar

Bulgar insemna "eretic" nu numai etnia bulgara, in evul mediu. Cuvantul Bulgar apare in Franceza Veche “boulgre”, in Latina medievala Bulgarus, in Greaca “boulgaros” (The New American Webster Handy College Dictionary By Albert Morehead, Philip D. Morehead, Loy Morehead ISBN: 0451219058 : 9780451219053)

Atributul de bulgaresc atasat cartierului nu apare la populatia locala romaneasca cu numai la sasi si unguri Si aceasta aparitie in sursele autoritatilor locale nu este consecventa Nu exista o traditie romaneasca de a fi numit “bulgarimea” Sextil Puscariu s-a pronuntat si el in privinta originii romanesti a Scheiilor

Dicționar de arhaisme și regionalisme, Gh. Bulgăr și Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, București, 2002: șchei1 s.m. (reg.) crucea-șalelor (la cai). șchei2, s.n. (reg.) defileu.

ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat.. De amintit aici si numele apei care vine din Scheii Brasovului = Spurcata (Graft) --Onest2010 (discuție) 8 aprilie 2010 17:03 (EEST)