Discuție:Știință
Untitled
modificarema mir cum de n-a existat pana acum articolul asta atat de important pentr o enciclopedie --Arado 13 noiembrie 2005 10:27 (UTC)
Fragment temporar mutat de la categoria Știință
modificareAm tăiat din pagina categoriei Științe fragmentul de mai jos, eventual pentru a-l încorpora în articolulu Știință:
Știința este procesul de dezvoltare a unui volum de cunoștințe care pot explica cât mai bine, și prezice precis și consistent comportamentul lumii fizice (în contrast cu lumea metafizică).
Observația, experimentarea și raționamentul joacă roluri cruciale în avansarea cunoașterii științifice.
O disciplină este numită științifică dacă și numai dacă practicanții săi aplică așa-numita "metodă științifică" propusă de Karl Popper.
Aplicarea acestei metode științifice implică elaborarea unei ipoteze falsifibiale urmată de încercări permanente de a o dovedi falsă prin raționament critic, experimente și observații.
Principiul falsibialității e utilizat pentru a discerne între o teorie științifică și una neștiințifică (și care aparține altor domenii, cum ar fi religia, metafizica sau fantezia).
O ipoteză testată riguros într-o mare varietate de condiții fără să poată fi dovedită falsă este propusă a fi acceptată ca fiind o aproximație utilă a adevărului, dar continuă să fie privită ca o "teorie", dat fiind că observații viitoare ar putea să o invalideze totuși.
Acolo unde există un număr de ipoteze necontrazise este preferată cea cu putere explicativă mai ridicată.
O teorie bazată numai pe observații empirice nu poate fi acceptată ca "lege" universală.
Deși principiul falsifibialității propus de Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudo-științe (cum sunt astrologia, homeopatia, etc.), în mod practic falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al științelor. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor cantitative de fapte experimentale și formulări teoretice, care sunt în general consistente cu teoriile general acceptate la un moment dat. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite, și pe măsură ce tehnologia permite măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție (falsifică) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări nu sunt intenționate și au loc în cursul proceselor științifice obișnuite. Un exemplu în acest sens îl constituie descoperirea faptului că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare) într-un experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care "paradigma" științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "Structura revoluțiilor științifice" (1962).
Științele fizice, cum sunt fizica, chimia și astronomia, studiază universul fizic. Științele naturale, cum e biologia, studiază organismele vii. Științele sociale, cum sunt economia, psihologia, antropologia studiază comportamentul uman.
Legătură moartă
modificareÎn timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificați dacă legătura este într-adevăr indisponibilă și reparați sau înlăturați legătura, după caz!