Discuție:Calafat
 | Articolul Calafat este un subiect de care se ocupă Proiectul Orașele României, proiectul care se ocupă cu întreținerea și dezvoltarea articolelor despre orașele din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. |
| Început | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Început pe scala de calitate. |
| Medie | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa medie pe scala de importanță. |
Adus text din articol modificare
MITOLOGIE CALAFAT
DE LA BABILON LA BABA KAIA
Autor, Petre Carstea
I
Baba Lupa, Acalia, Calafat și Arcer
Toponimele: Baba Lupa (fântână în zona localității Calafat), Acalia (ostrov la 20 km aval de localitatea Calafat), Ostrovul Calafat și Arcer ne aduc informații despre practicarea cultului zeilor Hercule și Marte, a cultului zeițelor Venus, Atena și Hera precum și a eroilor mitici Romulus și Remus în spațiul de referință. Reproducem din textul lui I. Kiriac - Mythologie, pag.186-187, pasaje care se referă la semnificația acestora: Acalia, Lupa
Tradiție ne informează că Hercule jucând zaruri cu un preot al templului său, preotul pierzând, i-a dăruit-o acestuia pe Lupa sau Acca Laurentia. Hercule i-a prezis Laurentiei că ieșind din templul său, prima persoană întâlnită o va lua de soție. Această persoană a fost un bogat nobil etrusc, numit Tarrutius. Murind, Acca a lăsat întreaga avere poporului roman, care drept recunoștiință a instituit o serbare anuală numită Accalia.
Laurentia este considerată cea mai veche divinitate la romani. Acca Laurentia a avut 12 copii. Murind unul dintre ei, l-a adoptat pe Romulus, care a instituit colegiul preoțesc numit Arvales.
Legenda mai spune că Accalia era femeia cea mai frumoasă din întreaga țară latină în timpurile regelui Ancus." În numele zeului Hercule distingem radicalele her apropiat de arcere și cule apropiat de radicalul cala. Lupercaliile
"Lupercaliile sau Laurentaliile erau sărbători date în memoria soției lui Faustulus, păstorul lui Numitor, care găsind pe Romulus și Remus în pădure sugând la o lupoaică, i-a adus acasă la el, încredințându-i soției Acca Laurentia. Numele acesta reprezintă după unii pe Pan, regele păstorilor iar după alții pe însăși Acca Laurentia, de unde a rezultat Laurentaliile
Aceste sărbători se celebrau în ianuarie, precum și la 15 februarie în cinstea zeului Pan. Ele simbolizau fecunditatea. Lupercile, îmbrăcate în costume bizare, loveau pântecele femeilor însărcinate, în credința că vor naște fără dureri, fetele și nevestele sterile în speranța că primele se vor căsători, iar celelalte vor avea copii.
Cala și Baba
Radicalul cala, din denumirea orașului Calafat pare să aibă legătură cu Acalia sau cu Lupercalia. În grecește radicalul cala se traduce prin frumos. În tradiția indiană zeița Kali este marea zeiță a frumuseții, Marea Mamă. Kala, în aceeași tradiție personifică timpul. Kaliyuga este ultima eră în tradiția după Vede și Upanișade. Radicalul este destul de apropiat de denumirea Marii Zeițe, Gaia, Geea.
Pe traseul Dunării toponimul cala este destul de des întâlnit, astfel: Baba Caia (Moldova Nouă), Kalinovăț, Tri Cule, Ada Kale, Kula (R. Bulgaria), Calafat (localitate și ostrov), Acalia, Chilia, braț al Dunării și cetate, Kaliacra.
Legenda arhaică a stâncii Baba Caia, o stâncă bifurcată în Clisura Dunării, în zona Pescari-Moldova Nouă, spune că între un moș și o babă era o ceartă veșnică. Moșul (Zeul Saturn) spunea că iarba se cosește (coasa este simbolul zeului Saturn), iar baba (Baba Gaia, Marea Zeiță) afirma că iarba se tuned cu foarfeca (foarfeca este instrumentul Ursitoarei, german Norne sau grec Moire, ipostază a Marii Zeițe, Mater Gaia). Înfuriat moșul o aruncă pe babă în Dunăre (teomahia). Baba, de pe fundul Dunării, își susține cu îndârjire afirmația, ridicand două degete deasupra apei, sub formă de foarfecă pentru a-I demonstra moșului că iarba se tunde. Cele două degete bifurcate s-au transformat în stânca Baba Caia.
Mai există și alte legende din evul mediu despre o prințesă creștină căsătorită cu un turc, prințesă care s-a sinucis aruncându-se în Dunăre de pe această stâncă.
Întâlnim pe traseul Dunării hidronimul Clisura Dunării. Clisura se traduce prin sacru, de la ecclesia, biserică. Toponimul Adam Clisi se traduce prin Biserica Omului. Radicalul cala este apropiat de clisi. Clisura Dunării ne conduce spre partea sacră a Dunării,în sensul de zonă spirituală, așa cum în Egipt există Valea Regilor. Locul este de o frumusețe deosebită.
Babilon se traduce prin Poarta Zeilor. Bab (arab) înseamnă poartă, illu se traduce prin zei. Baba, din denumirea Baba Lupa, se poate traduce prin poartă sau vamă. Întradevăr orașul Calafat este o poartă. Toate drumurile care vin spre Calafat se îndreaptă spre vamă, în continuare spre Vidin. Pentru marinari baba înseamnă stâlpul de care își leagă nava, sens apropiat de port și de poartă. Baba înseamnă tată în limba turcă. Și tata este tot un fel de poartă, în sensul de strămoș prin care pătrund în lume generații și generații de urmași. Arcer, Lupa După alți cercetători, Lupercaliile ar proveni de la - lupum arcere care semnifică - a goni de lup - iar de aici apoi Lupercus, nume dat divinității Faunus, ori lui Pan, protectorul turmelor contra lupilor. Preoții acestui zeu, numiți luperci, aduceau sacruficii de țapi și capre, pe muntele Palatin, într-un loc numit Lupercal. (Este posibil ca denumirea localității Ciuperceni să fie o formă coruptă a denumirii Lupercilor - localitatea se găsește în zona de referință).
În zona ostrovului Acalia am identificat toponimul Arceru. Conform Dicționarului toponimic al Romaniei, vol. I, Arceru, Arceriu se referă la: 1, pichet de grăniceri, 1815; 2. loc, în satul Ciupercenii Vechi, orașul Calafat, Dj. și Balta Arcerului; 3. Arciar, pe malul drept al Dunării, în fața satului Desa, fostul oraș Ratiaria. După istoricul T. Mommsen, Istoria romană, vol 1, pg. 38, prin acra, arx, de la arcere se denumește înălțimea (capitolium), vârful dealului, sau citadela, fortificația, ca loc de refugiu; acesta nu este un oraș, dar constituie temelia unui viitor oraș urmând ca edificiile să se grupeze în jurul acropolei și să se împrejmuiască mai târziu cu o incintă; diferența dintre citadelă și oraș constă în numărul porților, cât mai puține în cazul citadelei (toponimul este comun în zona indo-europeană Podul de la Arcole, Argos, Argeș, Acra, etc.)
Preoții Luperci
Lupercii erau împărțiți în trei asociații, purtând numele de Fabieni, Quintilieni și Julieni. Fiecare dintre aceste grupe simboliza cele trei personalități celebre din istoria romanilor, anume: Fabius, numit Cunctator, din cauză că a reușit să temporizeze și să împiedice invazia vertiginoasă a lui Hanibal asupra Romei; apoi Marcus Aurelius Quintillus, împărat roman căruia legiunile sale îi dăduseră numele de Augustus, dar care, în urma certurilor cu fratele său Claudiu, văzând-se părăsit de întreaga armată, s-a retras în Aquileea, unde și-a tăiat venele în baie, murind după o domnie de numai 17 zile; ultima asociație era constituită în cinstea lui Iulius Cezar. Preoții acestui cult tăiau fâșii din pielea animalelor sacrificate, cu care se îmbrăcau, intrând în oraș aproape goi, lovind femeile în palmă sau pântece, împreună cu preotesele numite Luperci. După alți autori cuvântul lupercalie ar deriva din Lupa și Acca Laurentia. Ambele însă reprezintă una și aceeași persoană, deoarece Acca se numea și Lupa sau Lupoaica. De aici și legenda că Romulus și Remus au fost alăptați și crescuți de o lupoaică. Baba Lupa se poate traduce și prin Batrâna Lupoaică, sintagmă ce ne conduce către Lupoaica Romană, fântâna sau izvorul neamului latin. Lupa are și sensul de prostituată de unde derivă denumirea lupanar, denumire asociată cu idea de desfrâu dar și de fertilitate, idée legată de Venus Impudica; prostituția sacră fiind în antichitate cu totul altceva decât ceea ce reprezintă prostituția astăzi.
Cibela, mama zeilor (o ipostază a zeiței Venus) este asociată cu leul: În trinitatea vultur, leu, taur simbolurile leului și lupului se suprapun; ele sunt puternice simboluri solare dar și simboluri ale zeițelor mame (Dea Mater). A fost Soarele zeiță, nu zeu, într-o anumită perioadă a antichității? Se pare că da. Probabil că Marte era de fapt Deea Mater întro perioadă (matriarhat) când zeițele erau suverane.
În altă dimensiune temporală poetul Charles Baudelaire surprinde în poemul ”Mi-e dragă amintirea” aceeași corespondență între Marea Zeiță Cybela ( Afrodita ) și lupoaică:
Cybela-mbelșugată pe-atunci de rodul ei,
Ușor purtându-și pruncii, nu îi găsea prea grei,
Ci împărțea – lupoaică – o dragoste comună,
O lume alăptând-o din plin la țâța-i bună.
(Charles Baudelaire, Florile răului, E.P.L.U.București, 1968, pg.599,traducere Ion Pillat )
Venus În capul arborelui genealogic al fondatorilor Romei, eroii Romulus și Remus, se află zeița Venus. Iată genealogia: din relația zeiței Venus cu Anchise (hierogamie) s-a născut Enea; urmașii sunt: Ascaniu, Procas, Numitor și Amulius, Rhea Silva, care, din relația cu zeul Marte (hierogamie) îi naște pe Romulus și Remus. Marte este asociat cu Lupul iar Venus cu Lupoaica, Lupa. În mitologia greco-romană relație dintre Venus și Marte (lupoaica și lupul) este una adulterină, Venus fiind soția zeului Vulcan și amanta zeului Marte. Venus, prin alegerea lui Paris, este patroana cetății Troia, cetate a tracilor. Urmașii troienilor, prin Eneas, sunt romanii; în consecință se poate afirma că Venus (lupoaica) este și patroana Romei (denumirea cetății Veneția este apropiată de a zeiței Venus).
În limba greacă vanax (Venus) înseamnă rege sau domn. Radicalul este înrudit cu von (german), ban (oltenesc), ben (arab), pan (polonez). Să traducem, deci, Venus prin Doamna.
Bătrâna, baba, magna mater, este întotdeauna o doamnă.
Lupul
Este și animalul lui Apollo–Lykios, numit așa în baza unei tradiții arhaice după care mama sa Leto ar fi o femeie lupoaică. Apolo a fost inițial un zeu trac.
Brațul Sulina în antichitate se numea Lycostomos (Gura Lupului). Herodot, referindu-se la tribul Neurilor, trăitor pe teritorul Daciei ne informează că: "O dată pe an, fiecare dintre neuri se schimbă în lup, pentru puține zile, pe urmă își recapătă forma". (Herodot - Melpomene, pag.105
Acestea sunt legendele romane ale Lupei-Lupoaicei. Este vorba despre un system de trei toponime care se suprapun perfect peste mitul roman. Este o poveste exemplară privind geografia mitului (geografie totemică).
Legenda locală
Legenda locală ne spune că pe timp de iarnă o fecioară care aducea apă de la acest izvor a fost atacată de un lup. O bătrână care se afla în apropiere și-a sacrificat viața, pentru a o salva pe aceea a tinerei. De aici denumirea - baba mâncată de lup sau Baba Lupa. Este posibil ca pe aceste locuri să se fi practicat sacrificii umane, în conformitate cu ritualurile sacre ale dacilor. Este posibil, de asemenea, ca această legendă să conserve un scenariu mitic al morții și reânvierii, respectiv sacrificarea bătrânei pentru salvarea vieții. Lupul este animalul zeului Marte, zeu care a pătruns în mitologia greacă, venind din spațiul tracic. El, asociat cu dragonul, a fost consacrat ca totem al dacilor.
În Calafat exista familii numite Lupu sau Lupulescu. Este de notorietate și Petrache Lupu, sfântul de la Maglavit.
Cultul soarelui și cultul apei
Iată că locurile acestea sunt pline de mistere ancestrale! Locuitorii Calafatului păzesc cu sfințenie și împlinesc poruncile primate de la strămoși cu mii de ani în urmă. O astfel de tradiție se referă la căratul apei. Ritualul se desfășoară timp de o săptămână (se cară zilnic apă de luni până sâmbătă), sau șase săptămâni (40 de zile) perioadă în care o fecioară cară 44 de căldări de apă în zilele de luni, joi și sâmbătă, întru pomenirea defunctului. Patruzeci e numărul așteptării, al pregătirii, al încercării și al pedepsei. Legământul lui Noe urmează după cele patruzeci de zile ale potopului. Moise rămâne patruzeci de zile pe vârful muntelui Sinai. Isus predică patruzeci de luni. Cel ce a înviat din morți li se arată apostolilor în răstimpul celor patruzeci de zile. În ritualurile funerare patruzeci este numărul de zile necesar ca rămășițele pământești să fie considerate ca eliberate definitive de orice element viu, adică de toate sufletele sale. Patruzecișipatru este numărul mucenicilor (martiri, martori) și al paharelor (cupă, graal, caldare). În căldări se pun fructe (mere, cireșe, nuci). Numărătoarea căldărilor se ține pe un răboj confecționat dintro creangă pe care se taie câte o crestătură pentru fiecare polomeac cărat. După terminarea lucrării, sâmbăta, pentru pomenirea defunctului, are loc ritualul slobozirii apei; înainte de răsăritul soarelui (ieșirea din tenebrele nopții), fata care a cărat apa (simbolul alchimic al femeii este apa), împreună cu un băiețel (simbolul alchimic al bărbatului este focul, soarele), se deplasează la fântâna Baba Lupa, unde, pe un ștergar oltenesc se aranjează străchini cu alimente de împărțit, o stofă ca recompensă a fetei care a cărat apa și o trochiță cu patru lumânări; ritualul continuă cu următorul interogatoriu, (ca la judecata de apoi): Fata – “Ești martor că am cărat 44 de căldări cu apă?” Băiatul – “Sunt martor și eu și soarele!” Formula se rostește de trei ori. Martorul spune adevărul. Invocația te determină să gândești că tânărul și soarele au văzut adevărul. După rostirea acestei formule se merge la malul Dunării, se lansează pe apă trochița cu lumânări aprinse, întru pomenirea celui decedat,după care, răbojul se rupe în bucățele și se aruncă în fluviu. Analizând tradiția putem constata că la acest izvor și în același timp la marele vad al Dunării și al morții autohtonii venerau apa și soarele. Martorii sunt de fapt martirii creștini, martirii întru Cristos. Există o foarte puternică apropiere între martori, martiri și morti; morții întru Cristos sunt cei care au văzut adevărul. Ritualul, cu trochița cu lumânari aprinse (apă și foc) care plutește spre malul de apus, se referă la trecerea apei de către sufletul defunctului către lumea cealaltă, urmând drumul soarelui de la răsărit la apus. În tradiția creștină Ioan Botezătorul botează (purifică) cu apă iar Hristos cu foc. Ritualul se desfășoară între izvor (răsăritul soarelui, naștere) și apele Dunării (trecere, vad, vamă,moarte), lângă vama Calafat. Legat de acest ritual am reținut o secvență aproape cinematografică, relatată de doamna Nela Dudău, cântăreață de muzică populară, bună prietenă a celebrei Maria Tănase. În tinerețe, după ce a cărat cele 44 de căldări cu apă, la răsăritul soarelui, a intrat în apă până la brâu, pentru a da drumul la trochița cu lumânari pe valurile Dunării. Femeia, ca un snop de grâu legănat între maluri de nisip, femeia între apele cerului și apele pământului; moment în care, în larg, se oprește o navă de pasageri germană. Întâlnire între mitologia teutonică și tradiția românească. De la nava germană a pornit să lunece spre mal un caiac. Parcă se cobora din Walhalla însuși zeul Apollo Hiperboreanul, un tânăr nordic, cu capul învelit în curcubeu. Întâlnire între leul german și privighetoarea oltenească (sub sacrul spirit al lupoaicei - Baba Lupa). Tânărul, a vâslit până aproape de femeia care lăsa trochița să meargă pe ape, și, în semn de respect față de ritul sacru, a oprit, a ridicat trompeta și, în tăcerea limpede a dimineții, (martor era soarele) a făcut să răsune melodia “Liniște”. “Liniște”, imn solemn pe care milioane de soldați din regimentele lumii pleacă la culcare. Stingerea! Pace! Stingerea; iată cum se împlinesc și se rostuiesc tradițiile! Iată de ce locul acesta se numește Baba Lupa! O altă celebră tradiție locală, relatată de actorul Ștefan Iordache (fiu al fabulosului spirit oltenesc - fabulospirit), se referă la pomana de viu; Pomenirea o fac cei vii pentru cei morți; numai pentru cei trecuți dincolo. Pomana de viu, șterge granițele dintre cele două lumi. Ritualul se poate traduce în felul următor: noi am venit ca să locuim o vreme aici, în această țară, în acest loc, dar locul nostrum nu este aici, ci acolo. Noima pomenii de viu este ca și cum ai merge la o agenție de voiaj pentru ați cumpăra, din timp, billet pentru lumea cealaltă (paradis). Plăcerea călătoriei și iubirea de Dumnezeu; dar, privind cu spirit critic, mă întreb așa, în ignoranța mea, cum ar vinde Dumnezeu casa cerului și lumina sa pe câțiva arginți? Căci unii oameni sunt mai iubitori de plăcere decât de Dumnezeu. Dar poate mă înșel eu. Omul își pregătește plecarea, marea trecere, cu bucuria dacului; stingerea; fie ziuă, fie noapte, fie lume, fie viață, fie acum, fie atunci, fie în cele din urmă… Două tradiții, un rezumat sintetic al micro și maro cosmosului; precum în cer așa și pe pământ.
Circulă vorba că acela care bea apă de la izvorul Baba Lupa rămâne în Calafat și sunt exemplele numeroase de asemenea familiile în oraș.
CONTRIBUȚII HERMENEUTICE LA CUNOAȘTEREA
UNOR TOPONIME ȘI HIDRONIME DIN AREALUL
VĂII DUNĂRII ZONA CALAFAT, VIDIN, GAMZIGRAD.
DESPRE FUNCȚIA TRIPARTITĂ A MARII ZEIȚE
DIN MITOLOGIA INDO-EUPEANĂ SAU TREI IPOSTAZE CONFLICTUALE ALE MARII ZEIȚE
Autor, PETRE CARSTEA
I I
In zona de răspândire a vlahilor balcanici există o legendă care vorbește despre un împărat roman (probabil Dioclețian) care și-a împărțit imperiul între cele trei fice ale sale: Baba Lupa , Baba Vida și Baba Gâmza. Aplicând acestui mit regulile cercetării hermeneutice , în baza tezei Zeiței trivalente a indo-europenilor , emisă de Georges Dumezil ( Mit și epopee , Ed.Stiințifică , București , 1993 ) , recunoaștem în cele trei babe (Lupa , Vida și Gâmza ) cele 3 ipostaze ale Marii Zeițe: Afrodita , Atena și Hera , 3 zeițe sau 3 căi între care este pus să aleagă eroul troian Paris ( el a ales dezastrul, pe Afrodita - cea mai frumoasă). Baba Lupa ( Calafat - Romania ) sau Lupa Acalia este zeița Afrodita. Atributele ei sunt frumusețea (grecescul cala) și fecunditatea (latinescul lupa sau lupanar). Baba Lupa - fântână în municipiul Calafat, dispusă pe malul Dunării ,km.flv. 795.
Acca Laurentia ( Accalia ) se mai numea și Lupa.
Mitul roman ne povestește că Hercule jucând zaruri cu un paznic al templului său, paznicul pierzând i-a dăruit-o zeului pe Lupa sau Acca Laurentia ( Acalia) , femeie foarte destrăbălată, căreia, se spune, zeul i-a făcut un copil. Hercule i-a prezis Laurentiei că ieșind din templul său, va lua în căsătorie prima persoană pe care o va întâlni. Această persoană a fost bogatul și nobilul etrusc Tarutius. Acca Laurentia murind a lăsat întreaga avere poporului roman care drept recunoștiință, a instituit sărbătoarea anuală numită Accalia . Aceasta este considerată ca fiind cea mai veche divinitate la romani, căci, grație ei, l-au avut pe Romulus și Remus.
Opinăm că hidronimul Baba Lupa poate fi interpretat ca Bătrâna Lupoaică (Lupoaica Romei); totodată opinez că Baba Lupa, alături de Accalia (ostrov localizat pe Dunăre, la 25 km în aval de Calafat) și Arcer (toponim pe direcția ostrovului Acalia) - la romani serbările dedicate Accaliei se numeau lupercalii, denumire care ar proveni de la lupum arcere care înseamnă a goni de lup - sunt 3 elemente ale mitului întemeierii Romei, regăsite în arealul Calafat - Desa . Este posibil ca și Calafat (în care regăsim radicalul „cala”, înrudit cu Acalia), pe teritoriul căruia se găsește Baba Lupa, să-și aibă rădăcina în mitul roman. Cala este și denumirea grecească a cuvântului frumos.
În altă dimensiune temporală poetul Charles Baudelaire surprinde în poemul ”Mi-e dragă amintirea” aceeași corespondență între Marea Zeiță Cybela ( Afrodita ) și lupoaică:
Cybela-mbelșugată pe-atunci de rodul ei,
Ușor purtându-și pruncii, nu îi găsea prea grei,
Ci împărțea – lupoaică – o dragoste comună,
O lume alăptând-o din plin la țâța-i bună.
(Charles Baudelaire, Florile răului, E.P.L.U.București, 1968, pg.599,traducere Ion Pillat ) Baba Vida ( Vidin - Bulgaria ) este zeița Atena, cea care vede,înțelepciunea sau în sanscrită vidia-vedere, termen care a dat nume cărților sacre ale indienelor,Vedele. Baba Gâmza(Gamzigrad-Serbia) este zeița Hera-mama. Legenda vorbește despre mama împăratului Galerius Dacus, Romuliana, care ar fi trăit fericită în aceste locuri de unde și numele cetății Felix Romuliana. Opinăm că toponimul Romuliana se referă și la lupoaica maternală din legenda fondării Romei.
Gâmza, este forma coruptă a etimonului grecesc gamos care se traduce prin căsătorie.
Zeița Hera se mai numea și Gamelina, de la grecescul gamos-căsătorie.
Recapitulând, putem afirma că avem în teren 3 elemente ce corespund celor trei ipostaze ale Marii Zeițe indo-europene Lupa-Afrodita, Gâmza-Hera și Vida-Atena. Celor 3 elemente ale mitului Marii Zeițe , ca locuri sacre, ar trebui să le corespundă trei temple și trei cetăți Calafat, Vidin, Gâmza (Felix Romuliana ) . Pentru datarea mitului avem trei ipoteze: 1. mitul datează din perioada romană și are o vechime de 2000 ani. 2. mitul face parte din fondul arhaic geto-dac sau indo-european.În acest caz putem merge cu datarea elementelor de structură cu 2000-2500 ani înainte de Cristos. O variantă a mitului celor trei fecioare de împărat care întemeiază o localitate o găsim la Goicea Mare, toponim în care o recunoaștem pe zeița Gaia cea Mare. 3. Mitul datează din timpul domniei împăratului roman Dioclețian (284-305). Dioclețian institue sistemul de guvernare al tetrarhiei, statul fiind condus de doi auguști și de doi cezari subordonați acestora. În anul 306 are loc Conferința imperială de la Carnuntum, Galerius este numiut august al Orientului, Liciniu al Occidentului, iar Constantin (în apus) și Maximinus Daia (în răsărit) sunt confirmați cezari. Mitul, ca eveniment, se pare că este legat de Galerius Dacus (293-311), dar ca structură este legat de perioada arhaică indo-europeană. Este importantă datarea mitului pentru stabilirea continuității de locuire pe acest teritoriu. Autorul înclină să creadă că mitul aparține perioadei arhaice, având aceeași sursa ca și a basmelor românești în care sunt menționate trei fete de împărat sau trei feți frumoși în relații conflictuale.
Conflictul este arhaic și se regăsește în capodopera shakespeareienă Regele Lear; este conflictul dintre lumile: celestă, terestră și infernală din Divina Comedia (Dante).
Primăria modificare
- Primarul din Calafat, Mircea Guță, trimis în judecată pentru luare de mită. DNA: Șpaga este un autoturism Chrysler, 18 iulie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei
- DNA a pus sechestru pe bunurile primarului din Calafat. Mircea Guță este acuzat de luare de mită și abuz în serviciu, 21 octombrie 2014, Andreea Mitrache, Adevărul
- Procurorii DNA-Craiova l-au trimis în judecată pe edilul orașului Calafat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită și abuz în serviciu în formă continuată. Mircea Guță este acuzat că a prejudiciat bugetul orașului cu suma de 400.000 de euro.