Discuție:Carta Atlanticului
 | Articolul Carta Atlanticului este un subiect de care se ocupă Proiectul Istorie, o inițiativă de a construi o listă cuprinzătoare și detaliată cu informații despre istorie Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. |
| Ciot | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate. |
| Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță. |
CARTA ATLANTICULUI din 14 august 1941 privind principii comune in politicile nationale ale tarilor respective
Președintele Statelor Unite, Franklin Roosevelt și Primul Ministru Winston Churchill, reprezentând Guvernul Majestatii Sale al Regatului Unit, intalnindu-se pe mare, socotesc potrivit de a face cunoscute anumite principii comune în politicile naționale ale tarii lor respective, pe care ele își întemeiazã sperantele lor pentru un viitor mai bun al lumii.
1) Țãrile noastre nu urmãresc nici o marire teritorialã sau de alta natura. 2) Ele nu doresc nici o schimbare teritorialã care nu ar corespunde dorintelor liber exprimate ale popoarelor interesate. 3) Respecta dreptul tuturor popoarelor de a alege forma de guvernamant, sub care vor sa traiasca; și doresc ca drepturile suverane și de auto-guvernare (self-governement) sa fie restituite celor ce au fost spoliati cu forta de aceste drepturi. 4) Își vor da toate silintele, marturisind respectul ce se cuvine obligațiunilor lor existente, de a face ca toate Statele mari sau mici, victorioase sau invinse, sa poatã avea acces, în condițiuni de egalitate la comerțul și la materiile prime ale lumii, care le sunt necesare pentru prosperitatea lor economicã. 5) Doresc de a face sa se ajungã la cea mai completa colaborare între toate natiunile în domeniul economic, cu scopul de a asigura tuturor un nivel imbunatatit al muncii, progresului economic și securitãții sociale. 6) Dupã distrugerea finala a tiraniei naziste, ei spera sa vada stabilitã o pace, care va permite tuturor națiunilor de a locui în siguranta în teritoriul propriilor lor fruntarii și care va constitui pentru toți oamenii din toate țãrile asigurarea, ca vor putea trai în libertate. 7) O asemenea pace va trebui sa permitã tuturor oamenilor de a traversa marile și oceanele fãrã nici o piedica. 8) Credem, ca toate natiunile lumii, pentru ratiuni atât realistice cat și spirituale trebuie sa ajungã la pãrãsirea întrebuințãrii forței. Din moment ce pacea viitoare nu va putea fi menținutã, dacã armamentele terestre, navale sau aeriene vor continua sa fie întrebuințate de cãtre natiuni, care ameninta sau ar putea ameninta cu agresiunea în afarã frontierelor lor; dezarmarea acestor natiuni este esențialã în asteptarea stabilirii unui sistem mai larg și permanent de securitate generalã. Vor fi încurajate orice mãsuri practice, care ar putea sa usureze pentru natiunile iubitoare de pace sarcina apasatoare a armamentelor.
Franklin Roosevelt
Winston Churchill
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alia%C8%9Bii_din_al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial#Carta_Atlanticului
Carta Atlanticului a fost negociată la Conferința Atlanticului de Primul ministru al Regatului Unit Winston Churchill și Președintele Statelor Unite Franklin D. Roosevelt la bordul unor vase de război ancorate în condiții de mare securitate în Argentia, Terranova (în Golful Placentia) și a fost publicată ca o declarație comună pe 14 august 1941. Carta Atlanticului a stabilit liniile directoare ale politicii postbelice, în ciuda faptului că Statele Unite nu intraseră în mod oficial în luptă. Pe scurt, erau nouă puncte principale: 1.Statele Unite și Regatul Unit "nu" căutau să obțină câștiguri teritoriale; 2.corectările teritoriale trebuiau făcute numai conform dorinței popoarelor; 3.se proclama dreptul la autodeterminare a popoarelor; 4.scăderea barierelor comerciale; 5.realizarea unei cooperări economice globale și aplicarea unei politici sociale avansate; 6.renunțarea la politica de amenințare; 7.asigurarea libertății de navigație pe mările lumii; 8.realizarea dezarmării națiunilor agresive și a dezarmării comune postbelice; 9.lupta pentru înfrângerea Germaniei și a celorlalte puteri ale Axei. Carta Altanticului s-a dovedit a fi primul pas către formarea Organizației Națiunilor Unite. Statele Unite ale Americii s-au alăturat Aliaților după atacul de la Pearl Harbor, de pe 7 decembrie 1941. Declarația Națiunilor Unite de pe 1 ianuarie 1942 a unit în mod oficial 26 de națiuni într-o alianță antifascistă. Declarația aceasta a format de asemenea baza pentru formarea Organizația Națiunilor Unite. Alianța neoficială a celor 3 Mari formată din Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii a devenit tot mai strânsă până la începutul celei de-a doua jumătăți a războiului, iar deciziile celor trei au hotărât în cele din urmă strategia Aliaților în timpul războiului pe tot globul.
Declarația Națiunilor Unite a fost semnată de: -Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord -Statele Unite ale Americii -Republica Chineză -Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste -Commonwealthul Australiei -Regatul Belgiei -Canada -Republica Costa Rica -Republica Cuba -Cehoslovacia -Republica Dominicană -El Salvador -Regatul Greciei -Republica Guatemala -La Republique d' Haiti -Republica Honduras -India -Marele Ducat al Luxemburgului -Regatul Olandei -Dominionul Noua Zealandă -Republica Nicaragua -Regatul Norvegiei -Republica Panama -Republica Polonia -Uniunea Africii de Sud -Regatul Iugoslaviei În timpul anului 1942, declarația a fost semnată de Mexic, Federația Filipinelor și Etiopia. În primele luni ale anului 1943 au mai aderat Irak, Brazilia și Bolivia.
https://ro.wikipedia.org/wiki/1941 14 august 1941- Al doilea război mondial: Se semnează Carta Atlanticului, un document prin care Anglia și SUA și-au declarat țelurile politice comune. URSS a aderat la principiile cartei în septembrie 1941
Începeți o discuție despre Carta Atlanticului
Paginile de discuție sunt locul unde oamenii discută despre cum să facă conținutul de pe Wikipedia să fie cât se poate de bun. Puteți utiliza această pagină pentru a începe o discuție cu alții despre cum să se îmbunătățească Carta Atlanticului.
