Discuție:Ion Ianoși

De unde stiti voi de ce a fost "manat" cenzorul CC al PCR cand a intrat in structurile comuniste? Ce prezentare obiectiva este asta? Nu cumva ii scuzati crimele? S-ar putea spune despre Goebbels "manat de iluzia si utopia nazismului" a facut si a dres? "Ganditor de stanga", "teoretician luminat"?!!! Nu va e rusine? A fost un agent al URSS si un satrap al culturii romane! Cine scrie tampeniile astea filo-comuniste? Nu e primul caz gasit pe acesta asa zisa enciclopedie. Si, va asigur, nu va ramane nici unul dintre ele nesanctionat.

Victor Roncea

Ia uite ce zice Mircea Mihaiesi (culmea!) despre satrapul "ganditor" si despre falsificatorii de adevar de la Wiki:

Ca să nu rămân la simple generalități, am să aduc în discuție figura unui vajnic stâlp, încă în viață, al comunismului românesc. Se numește Ion Ianoși. Deși relativ necunoscut marelui public, trece drept un ,guru" al extremei stângi actuale: i se dedică volume omagiale, revanșarzii sistemului comunist se prosternează în fața lui ca în fața unui Mesia al materialismului-științific. Ce mai, un Marx pogorât pe Dâmbovița! Curios să-i cunosc biografia, am dat, pe Internet, peste aceste fragmente: ,Profesor de filozofie și estetică, teoretician, autor de monografii, traducător și recunoscut specialist în filozofia și literatura rusă, Ion Ianoși a studiat filologia la Cluj-Napoca și filozofia la Sankt-Petersburg - unde avea să-și susțină de altfel și doctoratul în filozofie. Este autor a numeroase lucrări de filozofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare."

Frumos, înălțător portret de intelectual umanist! Numai că fișa de dicționar spune doar o parte a poveștii. Și anume, aceea solară, a senectuții ce plutește olimpian deasupra întâmplărilor și faptelor. Dacă informațiile ar fi fost complete, probabil că motivele de admirație ar fi pălit puțin. Am să aduc doar câteva retușuri acestui profil, așa cum rezultă din dicționarele anilor '70, ignorate de fanii cyber-space-ului: dacă tot avem obsesia preciziei, să fim preciși! Dl Ianoși n-a absolvit facultatea la Sankt-Petersburg, cum în mod oportunist se scrie în fișa de pe site-ul ,Wikipedia", ci la Leningrad. Ca nu cumva să ne sune clopoțeii suspiciunii în urechi, se trece sub tăcere numele universității: nu alta decât principala producătoare de ideologi sovietici, ,A. A. Jdanov". O universitate binecunoscută, firește, pentru ideile ,anti-maniheiste", de ,generozitate tolerantă" pe care le servea! Iar după întoarcere în țară, cu doctorat cu tot, devine ,instructor al C.C." al partidului comunist. Și nu vreme de o lună-două, nu pentru o campanie electorală, ci - țineți-vă bine! - timp de zece ani. Mai precis, între 1955 și 1965. Asta, în ce privește biografia. Despre operă, cu alt prilej!

Nu e greu de ghicit de ce au dispărut aceste elemente din prezentarea d-lui Ianoși. În viață fiind, el a putut opta pentru cea mai convenabilă variantă biografică. Acceptând în ditirambica prezentare existența acelor tâches honteuses, ar fi însemnat să-și aplice singur stigmatul aplicat lui Eliade & comp.: de colaboraționism cu un regim criminal. Dar nimic nu ne poate face să uităm că în perioada în care Ion Ianoși făcea instrucție în Comitetul Central al partidului s-a dezlănțuit una din cele mai cumplite vânători de intelectuali din istoria României. Nu era nevoie să fii legionar (Alexandru Paleologu n-a fost, Dinu Pillat n-a fost, N. Steinhardt n-a fost, n-au fost nici Victor Valeriu Martinescu, Vladimir Streinu, Vasile Voiculescu și nici atâtea alte mii) pentru a înfunda beciurile pușcăriilor și pentru a fi schingiuit de Securitate. Era suficient să nu placi ,instructorilor C.C." pentru a nu mai vedea lumina zilei cu zecile de ani. Sau te pomenești că tocmai exterminarea inamicilor ideologici înseamnă ,pledoarie" pentru ,nuanță și analiză", adică specialitatea ,filozofului" în cauză?

Pentru cine citește biografia cosmetizată a comuniștilor - mă refer, între altele, și la penibila operă encomiastică ,Ion Ianoși. O viață de cărturar" -, obsesia punerii între paranteze a episoadelor neconvenabile a atins nerușinarea. Ce-i drept, cu complicitatea unor adulatori ai ,maestrului", care nu suflă o vorbă despre anii petrecuți de acesta ca membru activ - ,instructor al C.C."! - al regimului asasin al lui Gheorghiu-Dej. În schimb, despre ,instructorul C.C." Ion Ianoși citim, sub pana unor ucenici și doctoranzi, multe, minunate și fragmentare lucruri: suntem invitați să admirăm ,profilul intelectual", ,figura distinsului profesor", ,preocupările estetice". ,Profilul" și ,figura" sunt destul de clare pentru oricine are răbdarea să-i parcurgă lucrările indigeste, ce captează banalitățile aflate, în epocă, la îndemâna oricui.

Personal, aș fi interesat să văd în ce constau ,preocupările estetice" ale unui ,instructor al C. C.": intră, cumva, în sfera lor și inegalabila artă a schingiurii din anii '50? Intră dinții smulși ai arestaților și umilințele cu adevărat ,artistice" despre care vorbește Alexandru Paleologu? Intră ,glorificarea violenței" și ,teatralizarea sângelui", în care și naziștii, și comuniștii, s-au dovedit mari meșteri? Intră ,zelul turbat în arta torturii"? Intră înlocuirea ,bestialității spontane" cu una ,programatică"? Intră ,cluburile de reeducare"? Intră ,liturgia punitivă", ,ierarhizarea ritualică" a suferinței? Intră ,mutilarea prin terfelire a sufletului, după o schingiuire trupească atroce"? Toate acestea sunt, desigur, probe ale înaltului umanism comunist.

Admiratorii săi fanatici - unii dintre ei ajunși, în ultima vreme, ideologi ai unei stângi pe cât de primitive și agresive, pe atât de hilare - vor susține că Ion Ianoși, inspiratorul lor, era un om de cabinet, o ființă blândă ca un înger, incapabilă să ucidă fie și o muscă. Se prea poate. Problema privește apartenența politică a personajului: nu puteai fi ,instructor al C.C." în anii represiunii sângeroase fără să fii complice al acelor crime. Nu de alta, dar un ,instructor" instruiește! Dac-ar fi fost incompetent, dac-ar fi dat alte sfaturi decât cele așteptate de călăii comuniști, Ion Ianoși n-ar fi rezistat atât de mult în vârful ierarhiei bolșevice din România. A trebuit ca N. Ceaușescu să-și aducă propriii oameni pentru ca Ion Ianoși să facă pasul spre ocupațiile pur academice.

Comuniștii români au dezvoltat o impecabilă artă a ștergerii din biografie a amănuntelor neconvenabile. Cu toții parcă s-au născut după 1990. N-o să găsești nici un fel de trimitere la apartenența la un partid criminal - toți au fost ,distinși profesori și intelectuali". Nici unul nu l-a proslăvit pe Stalin, nici unul n-a participat, din birourile capitonate, la exterminarea a clase întregi de cetățeni nevinovați. Toți au fost ,hegeliano-marxiști". Toți au slujit umanismul de cea mai nobilă sorginte. E dreptul ucenicilor lui Ion Ianoși de a ridica pe înalte culmi ale excelenței mult prea insignifianta-i operă. E dreptul (și perversiunea) lor de a pune pe fruntea oricui vorbește despre un proces al comunismului stigmatul legionarismului. Dar e și dreptul meu de a-i disprețui pentru refuzul de a-și asuma moștenirea comunismului. Mediocri, plicticoși, resentimentari, turbați că au pierdut fotoliile de orchestră, ei încearcă astăzi, culpabilizând la kilogram, să revină acolo unde, ca fii de suflet ai ,instructorului C.C.", erau sortiți să ajungă: în fruntea frunții treburilor țării.

Ca intelectual de convingeri liberale, cred c-a sosit vremea să apăsăm pe pedala unui proces al comunismului. S-a încercat de curând la Strasbourg. Nu s-a reușit, deocamdată, pentru că Marele Frate de la Răsărit știe foarte bine să-și protejeze odraslele. Am adus în discuție un singur nume, cel al ,instructorului C.C." Ion Ianoși. România arată cum arată în primul rând din cauza tuturor, a urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra României umbrele diverșilor ,activiști ai C.C.", ne zbatem degeaba să ieșim din minciună și mizerie.

România literară Nr.5 din 8 Septembrie 2006

Umbra "instructorului C. C."

IN CONSECINTA VA ROG SA SCHIMBATI CONTINUTUL ACESTEI PAGINI! ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 193.230.150.11 (discuție • contribuții).

dlui de mai sus

Cunoasteti, domnule, sensul cuvantului "a se stropși"? Dacă da, încetați va rog a vă mai stropși la redactorii Wikipedia, pe orisiunde va duceti, anonim sau nu, pentru a interveni in texte.

Ați parazitat totul aici cu neo-legionarismele d-voastră. Scutiți-ne puțin. Luați-vă o pauză de reflecție, de modestie. Revedeți tonul pe care îl aveți mai sus. Reflectați.

Mihăieș nu este o sursă. Sursă poate fi Gabriel Liiceanu, care poate scoate Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar cu ajutorul referentului Ianoși. Sursă pot fi o mulțiume de scriitori care, în ultimele două decenii pre-'89, știau că Ianoși este cineva pe care te poți sprijini dacă vrei să-ți apară o carte 'dificilă'. Surse sunt - dincolo de țâfna comică a dlui Mihăieș - Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, oameni care i-au cântărit trecutul și au găsit că, una peste alta, acest om a sfârșit prin a se purta, în vremuri grele - nu acum, când toți suntem intransigenți și viteji -, admirabil. Întrebați orice scriitor care a prins acele vremuri - de ce parte era Ianoși, de cea "rea" (regimul plus lingușitorii lui) sau de cea bună? Veți avea răspunsul pe dată.

În general, încetați să dați ordine. Și încercați să gândiți mai mult. Weltanschauung-ul dvs. legionaro-securisto-conspiraționist e de o sărăcie și o plictiseală intelectuală desăvârșite. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Medenagan (discuție • contribuții).