Discuție:Istoria limbii române în Republica Moldova

Aduc mulţumiri tuturor celor care au participat la scrierea acestui articol. În acelaşi timp, consider că e necesar de a vă atrage atenţia asupra unor noţiuni şi formulări pe care le consider nepotrivite.

• Titlul articolului: "Istoria limbii române în Republica Moldova" nu corespunde conţinutului articolului. Explicaţia e simplă. Toţi au deprins rapid să numească statul de la stînga Prutului - Republica Moldova, şi e bine, căci aşa se numeşte (acum). Da să vedeţi că pînă în 1991 lumea nu ştia de Republica Moldova, fiindcă nu exista. A fost RSSM din URSS, a fost regiunea Basarabia din regatul România, şi tot aşa, nu voi ţine aici prelegeri de istorie. Aici e vorba de o greşeală pe care o fac mulţi: spun Republica Moldova şi povestesc despre interfluviul pruto-nistrean sau Basarabia din sec. XIX. Oameni buni, Rep. Moldova are doar 17 ani, de unde atîta isorie ? E ca şi cum ai scrie titlul "Personalităţi din România" şi ai relata despre Burebista. Articolul discutat se referă în mare parte la evoluţia limbii române în spaţiul locuit majoritar de români la est de Prut. Poate sunt prea multe cuvinte dar acestea exprimă conţinutul articolului. Propun denumirea: "Istoria limbii române la est de Prut".

• La rubrica "Situaţia limbii vorbite în Moldova înainte de 1812" e scris: "Trimiteri la o aşa-numită "limbă moldovenească" pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei" . Fiţi atenţi aici. Există noţiuni, există şi sensuri ale noţiunilor. Noţiunea poate să aibă sute, mii de ani. Sensul de bază pe care îl cunoaştem astăzi poate avea aceaşi vîrstă, dar nu neapărat. Alte sensuri ale aceleaşi noţiuni au apărut mai tîrziu. "Limba moldovenească" este o noţiune, o expresie. Această expresie are astăzi un sens, altădată avea alt sens. Oamenii de azi au formulat definiţii pentru majoritatea noţiunilor, înafară de noţiunile care nu pot fi definite, căci acestea se formează, şi pe baza lor se explică restul cuvintelor. Noţiunea "Limbă" are şi ea o definiţie, numai că ea este una academică, care face diferenţa dintre "limbă", "grai" şi "dialect". Pe vremea lui Grigore Ureche, nu cred că oamenii aveau o închipuire despre noţiunea "limbă" atît de bine conturată cum este ea astăzi. Cum puteţi să comentaţi o noţiune, o carte sau un eveniment care a existat cu sute de ani în urmă şi să folosiţi punctul de vedere actual. Neglijarea contextului e o mare greşeală. Cînd cineva spune că limba moldovenească a fost o născocire a lui Stalin are dreptate parţial. Dacă vă referiţi la o limbă diferită de limba română aveţi tot dreptul să puneţi în ghilimele limba molovenească. Grigore Ureche n-are treabă cu Stalin. El a numit limba aşa cum a considerat necesar. Însă nu poţi spune că expresia limba moldovenească a apărut doar după Stalin, căci acestă expresie apare mult mai devreme în lucrările scrise, şi nu cred că cineva o folosea cu alt sens decît acelaşi sens pe care îl are expresia limba română, înafară de cei care aveau scopuri politice. Concluzie: "aşa-numita" alături de "limbă moldovenească" nu se potriveşte căci e o viziune actuală asupra noţiunii "limbă", contextul însă nu este actual. Trebuie şters "aşa-numita".

• "Miron Costin, în lucrarea sa De neamul moldovenilor, afirmă că naţiunea română trăieşte în Moldova, Muntenia şi ţinuturile ungureşti şi mai notează că, deşideşi oamenii din Moldova se autodenumesc "moldoveni", ei îşi numesc limba "românească", nu moldovenească." Aici nu pot fi sigur căci n-am citit De neamul moldovenilor ci numai Letopiseţul Ţării Moldovei. Vă adresez, deci, o întrebare: este scris în lucrarea lui Costin "nu moldovenească" ? Acest detaliu este extrem de important. Scriu asta pentru că mulţi folosesc o tactică de a induce în eroare şi de a promova interesul propriu (nu mă refer la dumneavoastră desigur). Exemplu: persoana X îi spune jurnalistului că are o maşină. Jurnalistul scrie a doua zi în ziar: "persoana X a zis că are o maşină, nu două". Cititorii vor crede că persoana X are o singură maşină. De fapt, s-ar putea ca persoana X să mai aibă o maşină undeva, însă nu i-a spus jurnalistului pentru că acesta nu l-a întrebat exact.

Nu am şters expresia "aşa-numită" pentru că aştept părerea dumneavoastră faţă de cele scrise de mine. Nu declar că am dreptate, s-ar putea să greşec, dar să-mi aduceţi vă rog argumente. Pentru a evita unele neînţelegeri vă spun din start că nu susţin ideea unei limbi moldoveneşti (în sensul de azi) diferită de limba română. Eu îmi numesc limba: română, chair dacă am alt accent faţă de cei din Muntenia sau Ardeal.

Sănătate şi numai bine tuturor. Păstraţi-vă şi iubiţi-vă limba.

Purcari 29 februarie 2008 23:48 (EET) ☺

Titlul ar putea fi „Istoria limbii moldoveneşti”. Chiar dacă limba nu există ca atare, articolul este despre istoria termenului. În mod similar, articolul Limba moldovenească nu este despre o limbă distinctă, ci despre numele unei limbi.

Expresia „aşa-numita «limbă moldovenească»” se poate înlocui cu „termenul «limba moldovenească»”.

De neamul moldovenilor se găseşte la Wikisursă. La capitolul al şaselea apare fragmentul: „Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă râmlenéşte, puţin nu zicem: sţis romaniţe? pre limba latinească.” Cred că e echivalent cu ce scrie în articolul de faţă, deşi citatul original ar fi mai sugestiv. — AdiJapan 1 martie 2008 16:57 (EET)

1. Cred ca titlul este perfect justificat, având în vedere că majoritatea lingviştilor susţin ideea unităţii limbii vorbite atât în România, cât şi în R.Moldova. Fraza "aşa-numita "limbă moldovenească"" este încetăţenită în discursul academic, prin contribuţia unor lingvişti care studiază această problemă, autori ai unor studii de notorietate (pentru cei care se îndoiesc aş recomanda articolele lui Eugen Coşeriu, Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuc, N.Matcaş etc.). Sigur, oricând se poate gîsi o formulare mai corectă, mai exactă pentru o idee sau alta. Nu insist asupra utilizării acestui clişeu ("aşa-numita "limbă moldovească""). Dacă deranjează pe mulţi, e bine să fie înlocuit cu altă formulă. Insist însă asupra ideii că această expresie este folosită şi de cercetători, în scrieri cu caracter ştiinţific. 2. Istoria sintagmei "limba moldovenească" a fost studiată şi ea în detalii. O să repet aici nişte truisme, dar numai pentru că observ că se încearcă aceeaşi confuzie cu care ne "ameţesc" "savanţi" alde Stati, Stepaniuc&co. Bineînţeles că procesul de formare şi de dezvoltare a unei limbi este unul copmplex şi extins în timp, şi funcţiile unei limbi sunt diferite în diferite perioade istorice (poate trebuie să reamintesc faptul că perioada de formare/înfiinţare a unei limbi este considertă, de regulă, etapa în care este pusă baza primei sale variante literare). Nici evoluţia limbii române nu face excepţie: şi limba română, ca şi oricare alta, a cunoscut diverse etape de dezvoltare. Atunci când prezinţi un fenomen care evoluează de-a lungul istoriei, îl analizezi de la "înâlţimea" la care a ajuns ştiinţa în perioada în care te afli tu, ca cercetător, nu din punctul de vedere al lui... "Ştefan cel Mare". Altfel, de ce ar fi fost nevoie de atâţia ani de contribuţii la ştiinţa lingvistică, dacă am vorbi şi azi în aceiaşi termeni şi am opera cu aceleaşi categprii ca în Evul Mediu?

3. S-a spus în repetate rânduri (şi îmi pare rău că utilizatorul Purcari a revenit asupra chestiunii, evocând nişte argumente învechite, despre care s-a discutat de atâtea ori!): confuziile identitare (inclusiv cele ce ţin de identitatea lingvistică) sunt specifice etapelor timpurii de organizare naţională. Astea se datorează (în cazul românilor, dar şi al ruşilor, şi al altor popoare) atât fenomenului numit "războaie feudale" (specifice, repet), cât şi faptului că în perioada respectivă însăşi ştiinţa lingvistică (nemaivorbind despre sociologie sau geopolitică) încă nu se constituise. Da, găsim în cronicile noastre şi termeneni ca de "moldoveni", "neamul moldovenilor" (care nu exclud, însă, conştinetizarea unităţii românilor), tot aşa cum găsim şi termenul de "limbă modlovenească", noţiunea de "limbă" având diverse sensuri (inclusiv cel de "limbaj", "dialect", "grai", "variantă regională", "jargon" sau ceea ce azi am numi în engleză "slang" etc. sau chiar: "prizonier de război" - toate aceste sensuri s-au desprins din noţiunea de "limbă" ceva mai târziu, iar în perioada medievală erau exprimate prin termenul de "limbă"). Greşeala pe care o fac ideologii "moldovenismului" constă în faptul că impun, azi, pentru analiza unui fenomen actual, terminologia medievală, şi o fac nu pentru a clarifica acest fenomen, ci pentru a justifica nişte interese geopolitice, extraştiinţifice sau chiar, în unele cazrui, nişte pretenţii teritoriale. Ceea ce descalifică, pur şi simplu, aceast model de abordare. Nu cred că o enciclopedie îşi poate permite să coboare ştacheta exigenţelor până la modul de abordare din Evul Mediu. :)

4. Este adevărat că expresia "limbă moldvenească" nu a fost inventată de Stalin, dar "teoria despre "limba moldovenească"", diferită de limba română, a fost inventată în perioada stalinistă, din ordinul lui Stalin, la iniţiativa mai multor membri ai Kominternului.

5. Evul Mediu e o perioadă foarte interesantă. "Moldoveniştilor" le place să argumenteze cu fenomenul "răzmeriţelor feudale" şi al confuziei identitare din acea perioadă, pentru a-şi justifica antiromânismul. De ce n-am face o comparaţie cu Rusia Kieveană, ca să vedem că trimiterile la perioada Evului mediu nu sunt relevante, ci dimpotrivă, sunt absurde? Rusia din acea epocă era, la fel ca şi în cazul altor popoare, neunitară, iar locuitorii ei se identificau după criterii regionale (de regulă, după denumirea oraşului de scaun al kneazului căruia se supuneau localităţile din care proveneau respectivii indivizi. La fel şi în ce priveşte identitatea lingvistică: se confundau noţiunile de "govor" ("grai") şi "iazyk" ("limbă") etc. Ca să nu plecăm prea departe, găsim chiar pe Wikipedia destule argumente în acest sens. Iată un fragment dintr-un articol, privind unele chestiuni identitare, similare cu cele despre care vorbim aici, din Rusia acelei perioade: "Жители разных земель обычно называли себя по городам: новгородцы, суздальцы, куряне и т. д. Вплоть до XIII века по данным археологии сохраняются племенные различия в материальной культуре, не был единым и разговорный язык, сохранялись регионально-племенные диалекты." [1] Argos (discuţie) 7 ianuarie 2010 18:34 (EET)

Atenţie, o mare şi regretabilă confuzie

Ivan Dmitrievici Ceban, unul dintre promotorii moldovenismului din fosta RASSM, a fost transnistrean. Ion Constantin Ciobanu, născut în Budăi (Teleneşti), nu este acelaşi cu Ivan Ceban. Ion Constantin Ciobanu, un român şi românofil, a făcut destul de multe lucruri bune, susţinând scriitorii talentaţi şi persecutaţi pentru "naţionalism" (adică: "bănuiţi de românofilie") în perioada sovietică, iar, după 1989, susţinând, în mod activ, prin acţiuni concrete, ideea că limba vorbită de majoritatea populaţiei din R.Moldova este limba română şi trebuie să poarte acest nume. O să revin cu argumente, dacă va fi nevoie, dar cred că aceste fapte se pot concretiza, citind - mai atent! - sursele citate chiar în acest articol... Totuşi, o să revin cu detalii pentru acet articol, eventual după ce îmi reactualizez contul pe Wikipedia (mi-am pierdut parola între timp, cât nu am putut intra pe aici)... :)

Vă rog frumos, dragi wikipedişti, să corectaţi această regretabilă greşeală, pentru că e o mare nedreptate la mijloc, iar sursele pe care le citează articolul NU susţin această confuzie. Am verificat şi puteţi verifica şi voi - aici, spre exemplu: http://argribincea.files.wordpress.com/2009/03/politica-de-moldovenizare-carte4.pdf . Mulţumesc!

Numai bine! (Argos) {Argos (discuţie) 7 ianuarie 2010 00:18 (EET)}

O altă confuzie regretabilă: sintagma "limba română" nu a fost niciodată oficializată (în RM).

Autorul articolului spune că în 1994 s-a revenit la denumirea de "limbă moldovenească". Problema e că nici până în 1994 Constituţia noastră NU conţinea decât sintagma "limba moldovenească" (în loc de cea recomandată de Academie - "limba română"), deci expresia este oarecum inexactă: în aceşti ani, de la proclamarea indepdendenţei şi până la adoptarea Constrituţiei RM, discuţiile privind denumirea corectă a limbii oficiale a RM a continuat, ca şi după această perioadă, şi, ca şi până atunci, adepţii ideii că e o singură limbă şi termenul corect este limba română au fost persecutaţi sau marginalizaţi, iar poziţia factorului decizional, impusă în mod abuziv, pe cale administrativă, a fost una "moldovenistă". Este un fapt ştiut de toată lumea: în Constituţia RM (adoptată după alegerile din 1994, când legislativul moldovean a încăput în mod definitiv în mâinile aşa-zişilor "agrarieni" (PDAM, reprezentând fosta nomenclatură sovietică, pretinzând că e "reformată"), şi criticată în mod frecvent de diverşi experţi în drept constituţional), niciodată nu s-a făcut dreptate limbii române. "Porecla" "limbă moldovenească" a fost folosită şi în Constituţia RSSM (care a fost în vigoare până în 1994), şi în constituţia nouă - a RM.

Forţele democratice n-au avut niciodată suficientă influenţă în Parlamentul RM, pentru a schimba articolul privind denumirea limbii oficiale a RM (art.13). Din păcate, nici în actualul Parlament AIE nu are destule voturi, pentru a realiza această dorinţă a electoratului său: adică: să modifice articolul 13 din Constituţie, aşa încât acesta să respecte adevărul ştiinţific.

(Se pare, totuşi, că există alte posibilităţi, despre care liberalii vorbesc de ceva vreme. Un argument ar fi că varianta Constituţiei "agrariene" contravine Declaraţiei de Indepenedenţă a RM, unde se conţine decizia de a oficializa sintagma "limba română". Rămâne de văzut, dacă AIE va reuşi să facă ceea ce a promis). {Argos (discuţie) 7 ianuarie 2010 00:17 (EET)}

Deci... după cum spuneam ceva mai devreme...

La mulţi ani!, mai întâi, că aşa e bine, mai ales că nu ne-am "văzut" de un car de ani!

Referitor la confuzia I.D.Ceban vs Ion C. Ciobanu.

1.În articol este citat I.D. Ceban, cunoscut promotor al moldovenismului, cu discursuri şi diverse opere scrise care datează din perioada RASS Moldoveneşti (anii: 1924-1940) şi... se face legătură cu articolul despre Ion Ciobanu, scriitor român şi românofil, născut în.. 1927! Păi, cum putea Ion C.Ciobanu să promoveze politica stalinistă (aşa cum făcea I.D. Ceban în 1939, spre exemplu), la vârsta de 12 ani? Nu e clar că asta ar fi însemnat că era minor - la ora când scria acele articole, în care punea bazele moldovenismului de tip stalinist şi înjura România? 2.În niciunia dintre sursele citate în prezentul articol nu se face această confuzie. Nu înţeleg de UNDE ideea că cei doi "Ciobani" ar fi o singură persoană. 3.Nu cred că e corect spus că Ion C.Ciobanu este om politic. A fost si va rămâne un scriitor, chiar dacă a avut şi funcţii administrative, fiind numit, la un moment dat, şi Preşedinte al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti. Dar asta e discutabil... De altfel, nici I.D.Ceban nu era tocmai politician, ci activist de partid, propagandist, cu pretenţii de "savant", de om de ştiinţă, filolog etc.

În concluzie, e necesară o modificare, pentru a repara această confuzie Argos (discuţie) 7 ianuarie 2010 00:47 (EET)

Altă confuzie

"În perioada de existenţă a RASS Moldoveneşti a existat o dispută între suporterii convergenţei limbilor moldoveneşti şi române — numiţi românizatori sau românişti — şi oponenţii acesteia, originaliştii sau moldoveniştii ."

Ziceţi că a fot o dispută, dar nu citaţi decât din cei pe care îi consideraţi "moldovenişti"! De ce? O dispută nu presupune cel puţin două puncte de vedere diferite?

Explicaţia e simplă. Au existat, într-adevăr, dispute - în interiorul teoriei moldoveniste (aşa cum există şi azi, moldovenismul nefiind o teorie coerentă, unitară, ci o formă de românofobie, care se "adaptează" la diverse "condiţii"). În perioada RASSM, "Originaliştii", "autohtoniştii" veneau, de fapt, pe valul "autohtonismului" existent în acea perioadă în URSS, şi care a fost folosit de unii autori din RASSM, pentru a "reabilita" unele forme gramaticale româneşti corecte, în faţa abuzului celor care îşi propuseseră să "creeze" o "limbă moldovenească" aberantă, inutilizabilă - prin efoprtul de a o face cât mai diferită de limba română. Autohtoniştii erau, de fapt, numiţi "românizatori" de către oponenţii lor, deşi, în fapt, ei nu reprezentau decât un alt curent moldovenist. Era o luptă în interiorul unui proiect, pentru supremaţia unui punct de vedere personal - dar toţi erau angajaţi în proiectul de INVENTARE a unei "doctrine identitare" care să justifice pretenţiile URSS asupra Basarabiei.

De notat că toate curentele (aspectele) din interiorul moldvenismului "luptau" contra unui duşman: "imperialist" şi "burghezo-moşieresc" (adică, de clasa) - limba română (sau contra unor adepţi ai acestui "duşman de clasă"), dar exponenţii doctrinari ai acestui "duşman nevăzut" nu există în presa acelor timpuri. Deci, e normal că acel "oponent românizator", contra căruia luptă TOŢI ideologii moldovenismului, nu poate fi citat: pentru că acest punct de vedere nici nu avea cum să fie reprezentat cumva într-o presă de model propagandistic, într-un stat totalitar (în varianta sa cea mai cruntă: stalinistă). Mai simplu: toţi ideologii din acea perioadă luptau contra "românismului" (care nu era reprezentat cumva doctrinar în RASSM, deşi exista, ca "stare de fapt", la nevlul populaţiei: sub aspect etnic, lingvistic şi cultural). Moldoveniştii se acuzau reciproc de "românizare" (dar cei mai vulnerabili, desigur, au fost adepţii "autohtonismului", alias "latiniştii", cei care au susţinut revenirea la alfabetul latin), dar toţi erau moldovenişti şi antrenaţi în proiectul stalinist, care urmărea "crearea unei naţiuni moldoveneşti", pentru a avea, mai tâtziu, un pretext pentru anexarea Basarabiei (şi nu numai a Basarabiei, pentru că URSS visa să se extindă, cu timpul, în Europa, prin Balcani)...

Bref, articolul necesită redactări de substanţă, de mai multe argumente, care să elimine confuziile existente în varianta actuală.

Salut ideea şi salut efortul de a înţelege acea atmosferă de schizofrenie, specifică perioadei staliniste, dar şi ideea, şi efortul sunt compromise, dacă nu exista destulă precizie în formulări şi rigurozitate metodologică. Observ greşeala de a "împrumuta" societăţii staliniste atributele pluralismului, ceea ce este fundamental greşit. Toţi reprezentanţii moldovenismului luptau pentru a se autoafirma în interiorul unui proiect geostrategic: de fabricare, la ordinul lui Stalin (şi la insistenţa unor activişti ai Kominternului), a "limbii moldoveneşti". Sigur că unele "argumente" erau "importate" din experienţa din perioada ţaristă, dar proiectul, ca atare ("două limbi, două popoare"), nu a existat pe timpul ţarismului, ci a fost inventat în perioada stalinistă. Diferenţa dintre peroada ţaristă şi cea stalinistă este enormă: ţarismul şi-a propus, mereu, rusificarea moldovenilor, adică asimilarea lor etnică şi culturală, nu şi fabricarea unei noi identităţi pentru ei. Stalinismul, însă, avea nevoie de o "acoperire ideologică" pentru a continua linia imperialistă a ţarismului (pentru că, nu-i aşa, Rusia Sovietică nu mai putea fi "închisoare a popoarelor", aşa cum era Rusia Ţaristă). De aceea stalinismul avea nevoie de o nouă teorie, despre o "identitate moldovenească", diferită de cea română, pentru a ataca România şi a-i "elibera" pe "moldovenii asupriţi" de sub "jugul româno-burghez".Argos (discuţie) 7 ianuarie 2010 15:41 (EET)

va rog adaugati si in rusa traducerea acestei pagini. cu stima bogdan cioroiu

Положение языка в Молдове до 1812

Господин Латку (приблизительно 1365-1373), сын первого правителя Молдовы,был признан Светым Престолаом в качестве « Duce de Moldovei” в письме в котором указывается что Молдова часть валаховской (румынской) нации: dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Польский летописец Jan Długosz утверждает в 1476 что у молдован и валах „ общий язык и обычияi” В первые о «молдавском языке» писал летописец Григоре Урэкэ ( Grigore Ureche ) где онже пишет что на этом языке на самом деле говорят валахи, молдоване и валахи из Трансильвания Мирон Костин в своей книге «О роде молдован» утверждает о том что румынская нация живет в Молдавии, Мунтении (Валахии ) и венгерских земель и также пишет что хотя население Молдавии называют себя «молдованами», они называют сами свой язык «румынский» а не «молдавский». Велики человек культуры и правитель Молдавии Дмитри Кантемир ( Dimitrie Cantemir ) утверждает в своей книге Descriptio Moldaviae (Берлин 1714) что молдаване говорят на том же языке как и валахи и трансильванские валахи. Кантемир в первые внес идею что некоторые румынские слова имеют свои корни в дакском языке В первые годы царской окупации после 1812б больше 95% населения представляли румыны а румынский язык был признан официальным языком в учреждении Бесарабии на ряду с русским языком. Этапы руссификации в Молдове Первый этап : 1812–1828 Период 1812–1828 характеризуется функциональным режимом двух языков. Хотя русский язык пользовалься статусом привилегированным, румынский язык продолжал использоваться в области общественной администрации, образования (особенно религиозного) и културы. В первые годы окупации Бесарабий, сохранение языка и обычий стали очень важными объективами. В теологический семинарии Кишенева, открытом в 1813 была опубликованна книга по граматике румынского языка а в типографии Кишинева начали печатать религиозные книги на румынском языке .[3]

Второй этап: 1828–1843

Период 1828–1843 характеризуется частичным диглссийным режимом двух языков . В этом периоде был запрещен румынский язык в общественных структур администрации и продолжал существовать только в системе образовании как отдельный предмет. Уже печаталась русско-румынсая граматика Букоавне ( Bucoavne) Якоба Гинколов. Только церковные книги и воскресные службы продолжали использовать румынский язык. До 1843 румынский язык был польностью заменен ркссским языком в администрации провинции. Третий этап: 1843–1871 Период 1843 - 1871 был периодом ассмиляции. Руиынский язык изучали только до 1866 в региональным лицей, и до 1867 в теологическим семинаре и до 1871 в начальных школах. ПОСЛЕ ЭТОГО ИЗУЧЕНИЕ РУМЫНСКОГО ЯЗЫКА БЫЛ ЗАПРЕЩЕН ЗАКОНОМ Четвертый этап: 1871–1905 Период 1871–1905 был периодом моноглотизма- официального русского языка. Румынский язык продолжал использоваться исключительно в семе и в общении среди друзей. В 1872, Павел Лебедев приказал чтобы все церковные документы были написаны на русском исключительно а в 1882, церковная типография Кишенова была закрыта решением светого синода Пятый этап: 1905–1917 Период 1905–1917 характеризован пробуждением национального сознания румын. В1905 и 1906 бесарабские земства требовали снова свободу исучения родного румынского языка. Снова появляются первые газеты на румынском  : Basarabia (1906), Viaţa Basarabiei (1907), Moldovanul (1907), Luminătorul (1908), Cuvînt moldovenesc (1913), Glasul Basarabiei (1913). С 1913, Светой синод разрешил бесарабским церквиям использовать румынский язык Понятие «мольдавского языка» было очень сильно эксплоатированна русской администрацией с целю создать искуственно вид другово языка и отличного от румынского хотябы лишь называнием . Штефан Мэрджеалэ (Ştefan Margeală) автор русско-румынского словаря изданного в 1827 пишет в предсловии что словарь предназначен тем 800 000 румынам живущих в Бессарабии так и милионам румынам живущих через Прут чтобы познать русский язык, а также и русским желающим изучить румынского языка. В 1865, Иоан Дончев (Ioan Doncev), в пердсловие абевегедейки и учебника грамитика утверждает что мольдавский язык называется еже валахо-румынский или румынский. После этой даты – называние румынского языка- мелькает лишь редко- в основном заменена называнием «мольдавского языка» . Эта ситуация оказалось очень кстати для тех кто желали осуществить хотябы культурное отделение Бессарабии от остальной Румынии. Эсли Москва не смогла эффективно запрещать румынского языка – меняли стратегию – диалектизировать ее на окупированную территорию. Яркое доказательство отчайной попытки осуществить это искуственное рождение отдельного – «молдавского языка» - письмол высшего чиновника Одела Образования А. Артимовича. Которрый писал в Министерство Общественного Образования (11 Февраля 1863): „мое мнение что будет трудно запрещать румынскому населению из Бессарабии использовать языка соседних госудасрства где концентрированное румынское население может развивать язык на ее латинских элементах, которых плохо влияют на славияннский язык. И ьаким образом првительственные меры направлены на создание нового диалекта в Бессарабии, прочнее основан на славиянский язык будут безполезны: мы не сможем заставить учителей препадавать языка которомву нет будущее в Молдавии и Валахии...родители не согласяться чтобы их дети говорили на другом языке чем на то на котором они говорят сегодня » .

Atâta timp cât site-ul de faţă reprezintă versiunea în limba română a enciclopediei Wikipedia, o cerere ca a dv. este absurdă şi lipsită de susţinere. Dacă doriţi să scrieţi în limba rusă, există, de asemenea, o versiunea a aceleaşi enciclopedii dedicată vorbitorilor acestei limbi. Mulţumesc pentru înţelegere—Sebimesaj 18 februarie 2010 22:09 (EET)

Şi să nu mai spun la ce se referă textul.—Sebimesaj 18 februarie 2010 22:12 (EET)

Un astfel de subiect trebuie eliberat de încărcătura naționalistă

Articolul are următoarele erori:

1. Cuvântul „vlah” (și formele sale în limbile vremurilor) desemna națiunea romană (așa cum explică și cronicarul moldovean Costin) și nu se referă la poporul valah, deci este greșit să spui că ”Wlachie” se referă la poporul din Valahia.
2. În Letopisețul Țării Moldovei de Gr. Ureche găsim sintagma „Pentru LIMBA noastră moldovenească”;
3. Miron Costin: „iară de descălecatul cel dintâi cu Romani, adecă cu Râmleni”, „știi româneste? adecă râmlenește”, deci atunci când cronicarul folosește cuvântul „român”, el se referă la romani („râmleni”) și nu la valahi/munteni iar „românește” înseamnă un dialect al latinei și nu limba valahilor/muntenilor.
4. Cantemir: în Descriptio Moldaviae este un capitol intitulat ”DE LINGUA MOLDAVORUM” (trad: despre limba moldovenească).
5. Unirea Moldovei cu Valahia și crearea nației române are loc după 1856, deci în 1812 populația Moldovei de pe ambele maluri ale Prutului era formată din moldoveni; limba română nu a fost acceptată nici măcar în partea de Moldovă rămasă sub otomani (Regulamentele Organice vorbesc despre limba moldovenească în Moldova), deci afirmația că „limba română ar fi fost acceptată ca limbă oficială în Basarabia” la momentul respectiv și la momente ulterioare are nevoie de probe (lipsesc precizări din și trimiteri către acte oficiale din perioadele respective, lipsesc trimiteri către surse locale iar părerile subiective ale susținătorilor românismului nu pot fi considerate probe).
6. În toată istoria lor, moldovenii s-au identificat ca un popor distinct de cel valah (vreți exemple, vă dau nenumărate exemple), iar moldovanii de azi - ai căror strămoși nu au trăit decât preț de câțiva ani sub ocupația românească - cu atât mai mult, deci teoria distincției este „aberantă” doar în mintea naționaliștilor români.

Pentru fiecare dintre puncte (atât în această discuție cât și în editările făcute pe articol) am adus surse și explicații cât mai bogate. și am făcut redactările într-un ton cât mai neutru și în spiritul adevărului istoric. Klehus (discuție) 23 septembrie 2023 14:08 (EEST)