Discuție:Mahomed
 | Articolul Mahomed este un subiect de care se ocupă Proiectul Islam, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre religia musulmană Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. |
| Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate. |
| Top | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa top pe scala de importanță. |
Avertisment imagine
modificareUrmătoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Te rog scoate-le din articole sau alătură-te discuției de la commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.
- Grenavitar a pus format de ștergere Db pe Image:Muhammad_1.jpg: {{db|Redundant with <a href="/wiki/Image:Maome.jpg" title="Image:Maome.jpg">image:Maome.jpg</a> which is sourced from a museum site rather than "zombietime" and is therefore more reliable.}};
Avertisment imagine
modificareUrmătoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Te rog scoate-le din articole sau alătură-te discuției de la commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.
- Muslim.1864 a pus format de ștergere Delete pe Image:Muhammad_6.jpg: <span class="autocomment">Description</span>(diff);
- Muslim.1864 a pus format de ștergere Delete pe Image:Muhammad_1.jpg: <span class="autocomment">Description</span>(diff);
-- CommonsTicker 8 aprilie 2007 01:24 (EEST)
Titlu
modificareTransliterația corectă este Mahomed, vezi și religie mahomedană. Trebuie mutat--Arado 21 iunie 2007 12:55 (EEST)
PDVN
modificare- Ca toți profeții dinaintea lui, Muhammad a fost un om obișnuit din multe puncte de vedere, însă el a fost susținut de Dumnezeu de multe ori. Spre exemplu, deși Muhammad a făcut greșeli ca orice om, Dumnezeu l-a ajutat să nu păcătuiască niciodată. De asemenea, Dumnezeu l-a ajutat să-și corecteze greșelile și erorile de judecată, astfel încât viața sa servește ca model pentru toți musulmanii.
Articolul evident nu este neutru. Nu e scris din perspectiva neutra. Mai ales ca la inceput nu aminteste de faptul ca în doar in religia mahomedana, Mahomed este un profet--Arado 21 iunie 2007 13:03 (EEST)
- PDVN-ul pus de dumneavoastră în pagină este absolut justificat. Articolul nu prezintă un punct de vedere neutru. În plus, poate ar fi necesar să fie marcat și pentru curățenie. Are probleme de exprimare, de editare și de stil.
- Cu referire la alte observații pe care le-ați făcut, trebuie să vă fac două precizări. Religia este islamică și nu mahomedană. Dacă doriți, o puteți numi în continuare mahomedană, dar, în acest caz comiteți greșeala de a-i atribui lui Muhammad esență divină. Hristos ESTE de esență divină (de aceea religia se numește creștină). Muhammad NU este de esență divină, este de esență umană (de aceea religia nu se numește mohamedană, ci islamică).
- Transliterație înseamnă „transpunerea dintr-un alfabet în altul, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie”. Vă spun cu certitudine că transliterația corectă a numelui este „Muhammad”. În schimb, uzanța acestui nume în limba română este „Mahomed”. La fel cum transliterația corectă este „Rasiya”, iar uzanța în limba română este „Rusia”.Gomor05 21 iunie 2007 14:17 (EEST)
Avertisment imagine
modificareUrmătoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Vă rugăm se eliminați din articol legăturile la această imagine. Dacă doriți, puteți lua parte la discuția din Wikipedia commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.
- D-Kuru șters Image:Muhammad_1.jpg: duplicate - other [[Image:Maome.jpg]];
Raspuns lui Gomor05
modificarePDVN-ul pus de dumneavoastră în pagină este absolut justificat. Articolul nu prezintă un punct de vedere neutru. În plus, poate ar fi necesar să fie marcat și pentru curățenie. Are probleme de exprimare, de editare și de stil. Cu referire la alte observații pe care le-ați făcut, trebuie să vă fac două precizări. Religia este islamică și nu mahomedană. Dacă doriți, o puteți numi în continuare mahomedană, dar, în acest caz comiteți greșeala de a-i atribui lui Muhammad esență divină.
A desemna islamul ca fiind religia mahomedană nu înseamnă a-i atribui lui Muhammad esență divină. Sintagma poate fi înțeleasă ca sugerând faptul că fondatorul ei a fost Mahomed (afirmație adevărată), de aceeași manieră în care și științele care nu recunosc natura divină a lui Isus Hristos (istoria religiei, critica literară a textului sacru, etc.), desemnează totuși religia înființată de el prin termeul "creștinism". În plus, în limba română, ca și în limba sursă din care limba română își formează de predilecție vocabularul său de neologisme însă și jargonul științific (care este franceza), acest termen are o veche utilizare. Că azi unii preferă abandonarea vechilor formule (atât în franceză cât și în română), asta nu face deocamdată utilizarea acestor termeni eroare gramaticală (și cu atât mai puțin logică, cum sugerezi în mod greșit - am explicat mai sus de ce).
Hristos ESTE de esență divină (de aceea religia se numește creștină).
Nu neapărat. Numele religiei predominante momentan în Europa poate fi interpretat și altfel, după cum ai constatat mai sus: se referă la fondatorul ei (fie el persoană umană cum e cazul cu Mahomed - deși dacă e să credem anumite tradiții (al-hadith-uri) numai om nu putea fi acela care e cunoscut sub numele ăsta ... -, fie persoană mixtă, om și zeu în același timp cum este considerat de către credincioșii creștinismului a fi Isus Hristos.
Muhammad NU este de esență divină, este de esență umană (de aceea religia nu se numește mohamedană, ci islamică).
După logica asta, atunci zeul islamului ar fi ... islam?
Modificări
modificareCineva (un anonim, se pare) a considerat util să înlocuiască în propoziția de mai jos termenul fantastisc cu cel de transcendent. Mișcare neinspirată, căci ea denaturează total sensul ideii pe care am voit s-o exprim atunci când am formulat-o. După citarea propoziției originale voi reda justificarea.
"Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiții (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens)."
Cum spuneam, termenul "fantastic" redă exact ideea pe care am voit s-o transmit atunci când l-am folosit, anume că există în tradiții un Mahomed plăsmuit, creat de imaginație, fabulos, care bebeluș fiind nu se murdărește de kkat, e înțelept deja la câțiva anișori, etc.
Ori asta ține de fantastic, nu de transcendent! Teologic vorbind, "transcendent" se referă la modul de a exista al lui Dumnezeu, al divnității, ori Mahomed nu este Dumnezeu nici măcar pentru aceste tradiții naive, respinse de altfel de către teologia musulmană.
Faptul că tradiții târzii spun că la naștere lui Mahomed în Siria un rîu secat de o mie de ani s-a revărsat, sau că s-a stins focul nestins de o mie de ani din templul Persiei, asta nu ține de "transcendent", ci de cel mai pur imanent, doar că de unul imaginat...
Faptul că aceste tradiții ne spun că micul Mahomed "creștea într-o zi cât ceilalți copii într-o lună și că creștea într-o lună cât ceilalți într-un an", exact ca Făt Frumos din basmele românești, asta nu ține de transcendență, ci de fabulos... pentru islam Mahomed nu are același statut cu cel pe care Iisus îl are pentru cei mai mulți creștini, adică este un om nu Dumnezeu.
Iată mai jos câteva pasaje din biografia Profetului scrisă de Anne-Marie Delcambre, ele redau exact terminologia și semantica asociată. O căutare cu cheia transcendent, transcendență, în textul lucrării, nu dă decât un singur rezulatat care se referă la mazdeism, religia Iranului.
Mais comment séparer Mahomet de sa légende et en faire un personnage appartenant bien à l'histoire ? L'histoire musulmane officielle est une histoire sainte, une histoire apologétique. Écrite sous les califes abbassides, à Bagdad, au IXe siècle - deux siècles après la mort de Mahomet -, cette histoire ne pouvait que brosser un portrait trop flatteur du Prophète et des gens de son clan, les Hachémites, puisque les Abbassides, vainqueurs et successeurs des Omeyyades, se rattachaient à Abbas, oncle du Prophète. À l'inverse, elle se devait de faire du clan des Omeyyades et des califes issus de ce clan ennemi des Hachémites une peinture extrêmement sombre et systématiquement négative. Ajoutons qu'elle a été rédigée principalement par des convertis, souvent d'origine persane (c'est notamment le cas du célèbre historien Tabari, né en 839, mort en 923), souvent sans connaissance vécue des mceurs du désert d'Arabie (Tabari résidera pendant plus d'un demi-siècle à Bagdad), préoccupés de plaire aux califes abbassides mais désireux aussi de convaincre les nouveaux musulmans non arabes, de plus en plus nombreux et venant de régions de plus en plus éloignées de l'Arabie.
On ne peut certes faire confiance aux textes classiques musulmans ni à ceux des spécialistes de l'islam qui ont repris ces textes, à moins de confondre biographie et hagiographie.
Si j'ai insisté sur l'aspect tribal du milieu de Mahomet, c'est pour éviter de dessiner le portrait d'un prophète désincarné et mythique.
Il est vrai que la légende, le miracle, le récit fantastique font partie de l'imaginaire des religions. C'est un appel à croire en créant un prestige qui entoure le personnage comme un nimbe. Et beaucoup de vies de saints ont été rédigées dans le même esprit en Occident chrétien. Mais ces vies sont lues par ceux qui veulent croire, plus que par ceux qui désirent savoir. On ne s'étonnera pas que les biographies « musulmanes » de Mahomet relatent ces événements prodigieux, sans faire le tri entre ce qui appartient à la légende et ce qui semble véridique.