Discuție:Moș Crăciun

	Articolul Moș Crăciun este un subiect de care se ocupă Proiectul Mitologii, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre mitologie, misticism, legende și credințe Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
B	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa B pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

S-ar părea că Moș Crăciun există numai la americani. Autorul ar trebui să scrie ceva și despre "Moș Crăciun" în tradiția și reprezentarea românească, mai ales pentru calificativul de "articol fructuos" în Wikipedia ROMÂNĂ. A fost preluat de la americani ? Când și Cum ? Sau provine pe alte căi, eu nu știu. Se pare că imigranții europeni - în special cei olandezi - au dus în America obiceiul "Sfântului Nicolae" și nu invers. Citește și pagina Weihnachtsmann din Wikipedia germană. Moby Dick, 23 dec 2004, 16:20 (UTC)

Mos Craciun la romani, este autentic romanesc si vechi "de cand lumea" dupa expresia batranilor. Este la origine un personaj din mitologia locala a popoarelor Balcanice, probabil la originea zeului Jannus, sau acelasi, din mitologia Romanilor . Cred ca vechimea lui Mos Craciun se duce mult catre popoarele tracice sau in preistorie la culturile de pe Valea Dunarii Inferioar e (Hamangia, Gumelnita, Boian, Vadastra, etc). Personalitatea lui Mos Craciun din istoria moderna, il arata ca pe o zeitate a agricultorilor, ma refer la români, unde apare ca o legatura intre taranii de la câmpie și taranii din zona sub carpatica sau de la munte. Din timpuri vechi, coborau dela deal si dela munte carutele cu coviltir care aduceau la campie produse la schimb pe cereale si nutreț. Aceste produse erau merele, perele, prunele, gaz, pacura, straie din panura, cruci de piatra si pietre de mormanturi pentru cimitire, țuica de pruna, vin pentru nunta sau botez, dar si brazi si cetine pentru Craciun, pentru botezuri, pentru nunta (bradul miresei), pentru ridicarea unei case noi (se punea deasupra pe martaceala cu stergar ales) si pentru inmormantare ( acum se pune brad numai pentru tinerii/tinerele daca au decedat ne casatoriti). Bradutii sau cetinele se gateau dupa imprejurare, cu panglici si ațe rosii la Craciun si la nunta, cu mere si cu nuci la botez si cu funde albe la jelire. Vom vorbi numai despre bradul de Craciun. Mos Craciun, in vechime cadea Primavara la inceperea anului agricol (cu araturile si semanaturile de primavara), de aici colindele romanesti cu "florile dalbe, flori de mar". Romanii au introdus in calendar 2 luni ale imparatilor Iulius (Cezar) si Augustus (Octavianus). Asa au devenit lunile Septembrie (septem=șapte) luna 9-a, Octombrie (octo=opt) luna 10-a, Novembrie (nove=9) luna 11-a si Decembrie (decem=10) luna 12-a. Ianuarie care era prima luna a nului agricol a devenit luna intaia. Ianuarie pastreaza numele lui Jannus, zeitate agricola Romana. Acest zeu era intruchipat cu doua fete: una batrana (Mos Craciun?)care privea spre anul trecut si una tanara de epheb care privea spre anul viitor. Modificarea calendarului l-a adus si pe Mos Craciun (cu "florile dalbe" cu tot) in Iarna, unde s-a suprapus sarbatorii si obiceiurilor de Ignat (Ignat este anterior crestinizmului, dar biserica l-a facut sfant si s-a incadrat). Crestinizmul nu a putut sterge toate sarbatorile pagane ce erau puternic fixate in constiintele locuitorilor si atunci le-au incadrat in primul calendar crestin intocmit de nimeni altul decat un calugar din Silistra (origine sigura traco-getica) Sf. Dionisie cel Mic. Asfel sarbatorile ante crestine "floralia" ramasa de la stapanirea Romana, sau "rosalia" tot de la Romani au devenit Floriile si Rusaliile. Tot asa si Nasterea Domnului a fost pusa peste Craciun (Mos Craciun era personaj al copiilor, a tot ce era tanar si de viitor, le aducea daruri si jocuri de veselie). Sa nu uitam ca primii crestini de la Roma erau evrei, Sf. Petru era capul unei comunitati de evrei crestinati. Crestinizmul s-a imprastiat in lume dinspre Antiohia (Siria), de unde a inceput crestinarea neamurilor (adica a neevreilor), de aceea multe sarbatori mai vechi au fost crestinate si adaptate noii religii. La Craciun, pentru ca se nastea prunc sfant, deci nasterea Domnului, dupa obiceiul locului (Romania si in Sud de Dunare)trebuia sa fie si un bradut (la inceput numai la bogati, saracii puneau o creanga de alt pom, adica o cräciuna (vedeti si cantecul popular vechi "Hai sa mergem la padure/ dupa lemne si craciune...etc, etc). Creanga de brad sau de pom, se infigea neaparat in grâu, intr-un oloi plin. Voi reveni cu obiceiurile de Craciun din Campia Romana. Mos Craciun purta manta (sarica) verde, albastra (de cele mai multe ori), rosie, cafenie sau alba din panura (mai ales la munte). Asta in casele preotilor, invatatorilor, instaritilor, boierilor. Taranii (bunicii) imbracau sarica sau cojocul pe dos, puneau barba si mustati de fuior de canepa si purtau un toiag gatit cu flori de hartie creponata si ramuri verzi. Mos Craciun cand intra in casa era intampinat cu urari, ura si el si lua in brate pe cel mai mic baiat, imbracat in alb. Noua biserica crestina, la inceputuri nu erau de acord cu aparitia lui Mos Craciun si-l prigoneau. Vedeti si povestile rele la adresa lui Mos Craciun care se comporta ca un criminal, a omorat-o pe Craciuneasa, etc. Sunt de la inceputul crestinizmului. Mai tarziu, Mos Craciun venea din cer, era ajutat de ingeri si deja dupa anul 1000 era acceptat de biserica (a se vedea scrierile bisericesti, vedeti Varlaam si Dosoftei. O astfel de prigoana din partea bisericii crestine suporta pana in zilele noastre obiceiul stravechi al Scaloianului (Caloianului), pastrat inca in multe localitati pe ambele maluri ale Dunarii inferioare (mai ales in Judetele Ialomita, Calarasi, Giurgiu, Ilfov, Constanta, Braila). Taiatul prcului la Ignat, este la fel de vechi ca si Craciunul arhaic. Porcul era simbolul bogatiei si belsugului. Inainte de al doilea razboi mondial, românii nu sacrificau porci dupa Boboteaza, iar pana la sarbatoarea Iertaciunii si la Hurlalie (la Lasata Secului sau Ziua Cucilor), nu se mai manca porc. In apusul tarii se manca porc si vara, dar erau obiceiuri din lumea catolica occidentala. Aparitia sarbatorii Santaklaus in Occident este mult mai tarzie decat Craciunul de la noi. Santaclaus este Sf.Nicolae, episcopul de Mira Ciliciei (azi in Turcia, la Vest de Antalia!). Fiind la origine trac (cilicienii erau traci), Sf.Nicolae se tinea de obiceiurile stramosesti, cand batranii comunitatii se imbracau in Mos Craciun si ducea daruri copiilor. Mos Nicolae a ramas vestit pentru ajutorarea fetelor sarace sa se mărite, le punea bani de zestre in papucii lasati afara la usa casei (obiceiul cu papucii intalnit si la noi ). Obiceiul a fost dus in Occident in perioada stapanirii bizantine cand crestinarea popoarelor apusene s-a facut sustinut de catre calugarii dobroceni din Casimcea, Gura Dobrogei, Sfintii Casian si Gherman, care au avut rol misionar de crestinare in sudul Frantei mai ales in zona Marsilliei.

Mai tarziu, dupa aparitia primului calendar crestin al lui Dionisie cel Mic, sarbatoarea Nasterii Domnului s-a raspandit si in Occident, dar ne fiind obiceiul Craciunului acolo, s-a preluat sarbatorirea lui Santa Claus care da daruri copiilor la Nasterea Domnului. Tot atunci probabil s-a raspandit si obiceiul crengilor de brad, cetine, bradutilor, etc. Brazii mari in pietele oraselor au aparut mai intai la popoarele germanice. Gotții, gepizii au poposit prin Carpati vreo 3 secole, prin zona bucegilor si Buzaului, deci este explicabila aparitia obiceiului brazilor si in restul Europei.5.14.176.128 (discuție) 27 decembrie 2015 03:34 (EET)27/12/2015 Nae Ulmu