Discuție:Pișcari, Satu Mare

Ca şi fiu al satului Pişcari,mă batea gândul prin anii 1975-1985 să scriu o monografie a satului natal.Dată fiind situaţia de atunci ,am tot amînat,aşa că această monografie nu sa mai realizat.O dată cu accesul la internet,m-am gândit că nu ar strica cîteva date despre satu natal ,date pe care le-am descoperit prin cărţile din biblioteci. Astfe, potrivit celor scrise de Coriolan Suciu,vol II.O-Z,Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania apărut în 1962,Pişcari,localitate în com.Terebeşti,jud.Satu Mare, este atestată în anul 1326,cu numele de possesio Piscarcos,numele schimbîndu-se destul de des, Piscakas în 1330,Sacerdos de Pystarcus în 1333,Pyskarkos în 1334,Pyskarkas în 1428,Pyskarkoss în1648, Piskarkos în 1828 şi Piskaros în 1851. Potrivit celor relatate de Szirmai Antal în Szatmar Varmegye,carte apărută în 1810 la BUDAN,Piskarkos,sat valah adica românesc,cu biserică şi preot,cultiva grâul,orzul,ovăzul, avea păduri iar pieţele erau situate la Sătmar şi Carei.Cartea aminteşte de o serie de proprietari ai terenurilor începînd cu anul 1370 şi pînă în 1660. Din relatările lui Fenyes Elek în 1851 în cartea sa Geographiai Szatara, localiatea avea 822 de români greco-catolici, 9 reformaţi şi cred ca 14 evrei,iar terenul satului era argilos.Din SZATMAR VARMEGYE,carte apărută la Budapesta, aflăm ca terenul satului se cifra la 2373 holde,iar după pacea de la Sătmar din 1660,groful Karoly Sandor a obţinut domeniul şi astfel satul a devenit proprietatea familiei Karoly pînă la mijlocul secolului XIX,poşta,gara şi telegraful aflîndu-se la Tokesterebes-adică Terebeşti -azi. Ar mai fi de amintit faptul că aşa cum se consemnează de către Bujor Dulgău în Sigiliile instituţiilor sătmărene din sec XVI-XIX, în 1781 PISKARKUSI avea sigiliu propriu rotund de 25 mm pe care era gravat un brăzdar şi un fier de plug. A consemnat pentru cei interesaţi:Gheorghe Ciuclean,născut în 1950 în Pişcari,jud.Satu Mare.