Discuție:Prislop, Maramureș

	Articolul Prislop, Maramureș este un subiect de care se ocupă Proiectul România, o inițiativă de a îmbunătăți calitatea și acoperirea articolelor Wikipedia legate de România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Ciot	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Mai multe despre Prislop

Text adus de la fosta pagină Prislop

PRISLOP – LEGENDE SI ADEVĂR

“Maramuresul este început de istorie și insași istoria româneasca in devenire”

Acad. Mihai Cinpoi

CADRUL GEOGRAFIC SI ISTORIC AL SATULUI

Urmărind drumul național 1C, se ajunge in localitatea Mesteacăn. Lăsând drumul național și luând-o din Mesteacăn spre N, pe drumul Boiu Mare-Târgu Lăpuș, călătorul are posibilitatea sa ajunga in satul Prislop, asezat la 3 km. de drumul national, intre raul Lăpuș si dealul Toporului. Satul face parte integranta din zona etnografica Chioar. Asezat pe valea ce-i poarta numele, satul este situat la 3 km. de Mesteacăn si 3 km. de Boiu Mare, avand o distanta de Baia Mare de 43 km. Unitatile de relief in care se gaseste satul sunt cunoscute sub denumirea de Dealul Toporului. Satul se margineste la est cu Boiu Mare, la vest cu Valea Chioarului si Mesteacăn, la sud cu satul Luminis-Sălaj, iar la nord cu satele Hovrila, Buteasa, Aspra. Formele de relief specifice acestei unitati sunt dealurile cu o altitudine medie de 300-400 m. Ca unitati geografice caracteristice, se pot mentiona o serie de vai si dealuri ca Valea Urăș, Valea Stânii, Valea Curmăturii si Valea Prislopului, iar ca dealuri Vârful Toporului, varful Runcului, Nedeii, Jorjului, Purecoii si Măguricii. Suprafata totala a satului este de 1620 ha. din care 60 ha. ocupa satul cu terenurile intravilane. Satul Prislop este impartit in asa zise 10 cartiere, astfel: Copăcel, Cruce, Hârăscu, In Deal, Valea lui Dăniș, Gura Feții, Pe Stan, Pe Câmp, Sat Dedesupt, Pustă. Hotarele satului au urmatoarele toponime: Vârticel, Dumbrava, Tufe, Tăuti, Vârful Toporului, Sub Piatră, Vale Urăș, Gruiul Poiului, Pe Vale, Curmătura, Ploptiș, Valea Stânii, In Polpi, Dâmbul Calului, Pe Poduri, Pe Dos, Pe Colnic, Hârtoape, Dumbravă, Bătrâna, Tătarul, Ruginosul, Valea Boiului, Ograde, Dealul Măguricii, Vârful Runcului, Zănoaga Purecoii, Făgețel. Atat flora cat si fauna din zona satului sunt bogate si diverse. Satul este complet acoperit de pomi fructiferi: prunul, marul, parul, nucul, ciresul si visinul. Peisajul satului Prislop este completat de-a lungul drumurilor si ulitelor de gospodarii cu o zestre materiala si spirituala deosebita, ce dateaza din epoci stravechi in care satenii au perpetuat in timp cu o cultura si o civilizatie populara, specifica, integrata armonios in spiritualitatea romaneasca. Din punct de vedere climatic, satul Prislop se incadreaza in zona temperat-continentala. Temperatura medie anuala este 9-10 grade C. In luna iulie temperatura depaseste 25 grade celsius, iar in ianuarie scade sub -8 grade C. Relieful zonei de dispunere a satului, fiind in cea mai mare parte in pantă, a determinat ca sătenii să-și planteze pomi fructiferi din care predomina prunul si marul. Din acest motiv satul a devenit mare producator de horincă, reușind să devina cunoscut atat in zona cât si in tara prin calitatea horincii ce o produc. Foarte multe gospodării din acest sat au fost modernizate, ca urmare si a acestui venit obtinut prin vanzarea horincii. Din batrani se povesteste ca pe pozitia actuala a satului se intindea un cadru imens care se sfarsea pe raul Lapus unde se intindea padurea “Casele Zmeilor”. Primele gospodării ale satului, au inceput sa apara la locul numit “La Nedeia”. Cu timpul marindu-se numarul locuiltorilor si al caselor, satul s-a rasfirat pe culmile si pe vaile din partea superioara a satului (La Șuri, Pe Stan si Valea lui Dăniș). Satul este atestat documentar prima data in anul 1543 cu ocazia intocmirii Urbariului Domeniului Cetății Chioar. Din spusele batranilor, pe timpul navalirii tătarilor (1400), care s-au fi stabilit la marginea satului in padurea numita si azi “Tătaru”, locuitorii din acest sat s-au retras cu totii intr-o pestera, iar lucrurile bisericii, precum si clopotele le-ar fi ascuns in locul numit “La Pustă” si “La heleșteu”. De la inceputul existentei sale, satul a fost inglobat in domeniul Cetatii Chioar. Existenta Cetatii Chioar in apropiere de Prislop avantajaza locuitorii satului cu incadrarea pe functii de pușcaș. La sfarsitul anului 1690, garda Cetatii Chioarului ajunse la 350 calareti si pedeștri, garda care era alcatuita din randul locuitorilor satelor din jurul cetatii. In satul Prislop in perioada 1566-1603 a functionat sediul tuturor voievozilor din acea perioada . In anul 1733 Prislopul apartinea de Arhidiaconatul Vimei. Din anul 1960 satul intra in compunerea comunei Boiu Mare. Credinta a aparut odata cu aparitia omului si constituirea lui in grupuri. Ea a fost cea care l-a indemnat, l-a condus si a permis a face progrese in gandire, in scopul asigurarii unui mediu de viata linistit si multumitor. Biserica din Prislop a avut si are un rol in educarea comunitatii, in spiritul dreptatii si a legalitatii, precum si intr-un inalt spirit patriotic. Biserica este cea care de-a lungul anilor a consolidat ideea strabuna de a nu ne parasi locurile stramosesti si a le apara cu stoinicie in fata tuturor navalitorilor si acaparatorilor. Biserica a constituit principalul mijloc de educare si mentinerea ordinii in orice comunitate. Biserica a fost izvor de cultura atat religioasa, sociala, stiintifica cat si cultura. Biserica a fost locul unde s-au predat primele sloave, invatand pe copii citiul si scrisul.

BIBLIOGRAFIE:  -Sabin si Maria Sainelic-“Zona Etnografica Chioar”
                         -col. Gheorghe Zah-“Monografia satului Prislop