Discuție:Sergiu Malagamba

Malagamba

În Ardeal, mai bine spus în sudul judeţului Sălaj, exista în anii 1950-60 un joc/dans distractiv care purta numele de Malagamba. Să fi fost numele inspirat de acest muzician?--Albabos 3 octombrie 2007 14:46 (EEST)

Eu nu ştiu. Din ce am citit, am aflat că era doar numele unei mode vestimentare la italieni. Şi e un nume de familie destul de răspândit la ei; probabil că cineva din partea tatălui bateristului era italian. „Mala-gamba” înseamnă „piciorul rău, neîndemânatic”, cum probabil că ştiţi. De altfel, sună a nume de dans sau joc cu reguli. (Şi şotronului îi putem zice aşa!) Din cauza modei scandaloase cam tot de când spuneţi Dvs., a păţit-o bietul Malagamba cu autorităţile de la noi, numele identic fiind de vină. Dar mai spuneţi-mi despre dans, dacă ştiţi, poate prindem un fir sau aflăm în ce direcţie mai trebuie căutat. (Impy4ever 3 octombrie 2007 15:01 (EEST))

Dansul Malagamba în Cizer, Sălaj se juca la nunţi. Femeile formau un cerc mare, 20-30 una după alta, băteau tactul din palme şi săreau în două picioare strigând:

„Malagamba când juca
pita n-o şty frământa
Da-n cuptor cum o-a punye
Dye n-o-a lega c-o funye
Da dyacolo cum o-a scoatye
Cu-n căruţ cu patru roatye!
Şi tăt roată mere şi bătya dyn pălmi. Aia era Malagamba. Da' erau moartye de betye când juca aia la nuntă.”

—Aurica Ioanii Dumii, n. 1939 în Cizer, Sălaj, iulie 2007

Asta e tot ce pot să-ţi scriu acum.--Albabos 3 octombrie 2007 16:35 (EEST)

Dar ce mai ziceţi de asta?

„(Sergiu - n.n.) Malagamba avea, pe lângă faima unui strălucit muzicant, şi o înfăţişare deosebită, cu trupul său subţirel, nervos, cu chipul smolit şi mustăcioara à la d'Artagnan. Magazinele bucureştene se şi apucaseră să-i lanseze moda: guler à la Malagamba, croială à la Malagamba, pantofi à la Malagamba (înguşti şi cu tocuri înalte), sacouri à la Malagamba, cu revere mici. Şcolile de dans începuseră şi ele să-şi facă reclamă cu anunţul: «Predăm dansul Malagamba!». Iată-ne pe noi, cei de la malul Dâmboviţei, câştigându-ne o celebritate pe care alţii n-au avut-o. Fiindcă n-a existat niciodată un «dans Ginger Rogers», nici măcar un «dans Fred Astaire». Însă «dansul Malagamba» a fost şi s-a dansat cu frenezie”

—Temistocle Popa - „Trecea fanfara militară”

Sursa: Jurnalul Naţional

Nu mai aveţi nevoie de comentariul meu! Dar tot mă întreb dacă omul (bateristul), moda, dansul bucureştean şi dansul sălăjean au vreun trunchi comun. Între timp, transcriu citatul meu în articol. (Impy4ever 3 octombrie 2007 17:18 (EEST))

Îmi dau seama că singura legătură putea fi aceasta, răsfrântă şi interpretată într-o formă de versificaţie locală.--Albabos 3 octombrie 2007 18:09 (EEST)