Discuție:Tunarii Vechi, Dolj
Localitatea TUNARI a luat fiinţă în jurul anilor 1600, când Domnitorul Mihai Viteazu, conform unei legende, s-ar fi aflat cu oastea sa pe aceste meleaguri în scopul atacării Cetăţii Baba Vida din Bulgaria şi zădărnicirii invaziei hoardelor otomane peste fluviul Dunărea, ce luau pradă din bunurile localnicilor. După cum se relatează în monografia comunei Poiana Mare din judeţul Dolj despre localitatea Tunari, rezultă că un anume notar pe nume Bulat Stan, care a funcţionat în localitate la începutul sec.XX până după cel de al doilea război mondial, ar fi deţinut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazu, care atesta actul de danie către un oştean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acţiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut în Tunari, neam cu el, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, colecţionar de înscrisuri vechi. Revenind, se spune că în una din iernile din jurul anilor 1600 oastea lui Mihai Viteazu era amplasată în raza actualei localităţi, aşteptând ca fluviul Dunărea să îngheţe şi să atace pe turcii din Cetatea Baba Vida de la Vidin, care îm atare condiții dădeau iama de multe ori prin localităţile din zona de peste Dunăre.Când apele Dunării au îngheţat un anume tunar, pe nume Stan, fără să îl înştiinţeze pe domnitor, a plecat cu bateria sa de tunuri ( construite cu ţevi din lemn de cireş ) spre malul Dunării, unde între Calafat şi Ciuperceni, a început să tragă cu ghiulele în oastea otomană care se îndrepta pe Dunărea îngheţată spre teritoriul românesc. Spărgându-se gheaţa, turcii s-au înnecat în apele reci ale Dunării. Domnitorul Mihai Viteazu observând la un moment dat lipsa lui Stan tunaru din efectivele sale, supărat a trimis o iscoadă după el care s-a întors şi i-a povestit cele întâmplate şi relatate mai sus. La venirea lui Stan tunarul pe locurile unde era cantonată întreaga sa oaste, domnitorul l-a îmbrăişat şi l-a felicitat pentru isprăvile sale şi i-a făcut, aşa cum se obişnuia de către domnitori, un act de danie pe pământul localităţii care s-a denumit initial in memoriam Tunari, astăzi purtand numele de Tunarii Vechi, întrucât în urma reformelor Domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a mai înfiinţat, pentru noii însurăţei, localitatea Tunarii Noi, la 3 Km spre nord. Urmare a reorganizarii teritoriale din anul 1968, comuna Tunarii Vechi s-a desființat și împreună cu Tunarii Noi au devenit sate componente ale comunei Poiana Mare. --Virgilionstoian (discuţie) 20 august 2008 15:56 (EEST)Virgil Stoian / 20 august 2008. Satul sau localitarea Tunari s-a mai numit la inceput TUNARU, dupa cum reese din amprentele unei ştampile a autorităţii locale de la sfârsitul secolului al XIX, probabil in amintirea viteazului tunar. Pâna in anul 1859, anul Unirii Principatelor romaneşti sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza,satul Tunari a existat pe un alt amplasament, spre sud-west,la 1km,în punctul denumit SILIŞTEA-azi Ilaru. Aici, există o cruce din piatră, de 2m inălţime, materializând,prin grija boierului Radu Mucica,locul Bisericii şi centrul satului.Pe cruce sunt încrustate cu dalta,numele locului şi satului, anul 1858 şi numele boierului.Iată textul : "PE LOCUL ACESTA ZIS SILISTEA PANA LA ANUL 1858 A FOST SATUL TUNARI IN SATUL TUNARI INAINTE DE 1858 A TRAIT SI ESTE INMORMANTAT AICI UNDE A FOST BISERICA SATULUI RADU MUCICA PROPRIETAR " PS. Urmează să prezint fotografia crucii.
Va multumim pentru comentarii. Incercam sa integram in articol ceea ce esre scris aici, dar v-as ruga sa precizati niste surse pertinente care sustin afrimatiile de mai sus.
Multumesc,
Compactforever Discuţie 10 mai 2010 23:04 (EEST)[1]