Deschide meniul principal

Dizartria reprezintă tulburarea de pronunție a cuvintelor. Pacientul cu dizartrie înțelege perfect semnificația cuvintelor, le poate evoca, dar nu le poate pronunța.

Forma completă a acestui deficit se numeste anartrie.

Dizartria este o tulburare a vorbirii, caracterizata printr-un ritm neregulat, greoi si chinuit. Poate fi insotita de o voce nazala, cauzata de slabiciunea palatului. Indiferent ca se instaleaza brusc sau treptat, dizartria este de obicei este evidenta in cursul conversatiilor obisnuite. Este confirmata, cerandu-i-se pacientului sa pronunte cateva cuvinte si sunete simple.[1]

Dizartria este ocazional confundata cu afazia, tulburare care afecteaza exprimarea sau intelegerea limbajului vorbit sau scris.

NoteModificare

  1. ^ Mititiuc, Iolanda (). Incursiune in universul copiilor cu tulburari de limbaj. ALFA. p. 151.