Dmitri Semigradov

Semigradov în 1915.
Date personale
Născut21 septembrie 1869
Decedat1932
PărințiNicolai Semigradov și Maria Dmitrievna
Căsătorit cuSmaragda Krupensky
Cetățenie Imperiul Rus
 Regatul României[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Președinte al Consiliului zemstvei guberniale a Basarabiei
În funcție
1906 – 1906
Membru al Consiliului de stat al Imperiului Rus
În funcție
20 septembrie 1909 – 1917
Precedat dePavel Dicescul
Succedat defuncție abrogată

Partid politicRusskoe sobranie[*][[Russkoe sobranie (Russian political party)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesiepolitician

Dmitri Nicolaevici Semigradov (în rusă Дмитрий Николаевич Семиградов; n. 21 septembrie 1869 – d. 1932) a fost un politician basarabean, președinte al Consiliului zemstvei guberniale a Basarabiei între anii 1906 și 1909, membru al Consiliului de stat „pentru alegeri” între anii 1909 și 1917. A deținut mari proprietăți (peste 10.000 de zeciuieli), a locuit în vila construită în Chișinău, de tatăl său, Nicolai, în prezent monumentul de arhitectură de însemnătate națională – Vila urbană a lui Nicolai Semigradov.[2]

Biografie

modificare

Semigradov provenea dintr-o familie de nobili ereditari ai guberniei. A fost fiul consilierului de stat Nicolai Semigradov și al soției sale Maria Dmitrievna (1842-1919). A fost căsătorit cu Smaragda Krupensky.

Și-a făcut învățământul secundar la gimnaziul I din Chișinău și învățământul superior la Universitatea din Novorossiisk de la Facultatea de Drept, unde a urmat un curs de șapte semestre și expulzat ulterior.

După ce a părăsit universitatea în 1892, s-a stabilit la moșia sa și s-a dedicat agriculturii. În același an a intrat în biroul conducătorului provincial basarabean al nobilimii. În 1894-1899 a fost șeful zemstvei secției 1 a ținutului Chișinău. În 1899 a fost ales președinte al consiliului zemstvei din ținutul Chișinău, funcție în care a rămas până în 1903. În 1903-1905 a fost șeful zemstvei secției 3 a ținutului Chișinău. În 1905 a părăsit serviciul și s-a dedicat activităților sociale. În 1906 a fost ales președinte al consiliului provincial al zemstvei din gubernie, funcție în care a petrecut trei ani.

De-a lungul anilor, a fost ales membru al zemstvelor ținutului Chișinău și al adunărilor provinciale, al Dumei orașului Chișinău, a fost magistrat onorific al ținuturilor Chișinău și Orhei, deputat al nobilimii din ținutul Chișinău (1896-1902) și candidat la conducător al nobilimii ținutului Chișinău. Dintre premii a fost decorat cu: Ordinul Sf. Anna în gradul III, St. Stanislav în gradul II, Sf. Ana în gradul II și Sf. Vladimir în gradul IV.

La 20 septembrie 1909, a fost ales membru al Consiliului de Stat din partea zemstvei Basarabiei pentru a înlocui defunctul Pavel Dicescul. Din 1913 a fost membru al Adunării Ruse.[3]

După Revoluția din octombrie, țăranii locali au furat 500 de cai, vite de rasă și multe altele din moșia sa din satul Șișcani. La 6 martie 1918, a participat la o delegație a celor mai mari latifundiari basarabeni, care a avut loc la Iași și a solicitat regelui Ferdinand să elimine Sfatul Țării și să stabilească o administrație militară în Basarabia.

Referințe

modificare

Bibliografie

modificare
  • Список студентов и посторонних слушателей Новороссийского университета в осеннем полугодии 1890—91 учебного года. По юридическому факультету. — Одесса, 1890. — С. 22.
  • Государственный совет. — Пг., 1915. — С. 70.
  • Придворный календарь на 1916 год. — Пг., 1915. — С. 279.
  • Государственный совет Российской империи: 1906—1917. — М.: РОССПЭН, 2008. — С. 241.
  • И. Э. Левит Год судьбоносный: от провозглашения Молдавской республики до ликвидации автономии Бессарабии (ноябрь 1917 г. — ноябрь 1918 г.) — Кишинев, 2000. — СС. 164, 343, 362.