Pentru alte sensuri, vedeți Doina (dezambiguizare).

Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care autorul necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este numită și o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de timp și natură și față de sine însuși.

Origini și caracteristici[1][2]Modificare

Doinele clasice sunt predominant vocale și monofonice și au o interpretare care variază în funcție de regiune. Doinele vocale conțin interjecții (măi, hei, dui-dui, iuhu), conține de asemenea și suspinuri, plansete, sunete de jale, etc.[3] Doinele instrumentale sunt interpretate de obicei la instrumente precum flautul, dar se poate interpreta chiar și la funze. Doina populara este un cântec non-ceremonial și este cântat de obicei în solitudine, având un important impact psihic asupra unei persoane, "Pentru a-i alina sufletul" (de stâmpărare ). Grigore Leșe crede că deși învățații descriu în detaliu aspectele tehnice ale doinei, ei nu reușesc să înțeleagă aspectele psihice ale acesteia. Doinele sunt creații lirice și temele regăsite in versurile acestora sunt: Melancolia, dorul, iubirea, iubirea pentru natura, rugăciunea la Dumnezeu pentru alinarea durerii, etc.[4]

TrăsăturiModificare

  • exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații
  • are o tematică variată
  • se inspiră din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea acestuia față de viață și moarte, față de scurgerea timpului

Figuri de stil specificeModificare

  • personificarea naturii
  • comparația
  • epitetul
  • repetiția
  • metafora
  • imprecația
  • enumerația

Tipuri de doineModificare

În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:

  • de dor[5]
  • de jale
  • de dragoste[6]
  • de înstrăinare[7]
  • haiducești[8]
  • păstorești
  • de cătănie (militărie)

Patrimoniu cultural imaterial al umanitățiiModificare

România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009) și Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012).

NoteModificare

  1. ^ Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor. Editura Academiei Române. . 
  2. ^ Lect. univ. dr. Otilia Pop-Miculi. „Curs de folclor muzical” (PDF). Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ „Doina-Lirismul popular românesc cu referințe balcanice și europene”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  4. ^ „Doina, cântecul românilor. "Cine-a scornit doina, arsă i-a fost inima". Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ „Dorul de țară”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  6. ^ „Doina de Dragoste”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  7. ^ „Dusu-s-a badița”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  8. ^ „Doina Haiducească”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Legături externeModificare

  • Doine - colecție de doine populare românești