Doină

(Redirecționat de la Doina)
Pentru alte sensuri, vedeți Doina (dezambiguizare).

Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care autorul necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este numită și o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de timp și natură și față de sine însuși.

Origini și caracteristici[1]Modificare

[2]Doina a fost decoperită de Béla Bartók în 1912 în nordul Transilvaniei, el crezând că acest gen muzical este specific României. După ce a aflat de existența aceluiași gen muzical în Ukraina, Albania, Algeria, Orientul Mijlociu și în nordul Indiei, Béla a ajuns la concluzia ca acestea fac parte din aceeași familie de genuri muzicale cu origini Arabo-Persiane. El a asociat Doina cu sistemul Makam Turc/Arab. Concluziile lui Bartók au fost respinse de niște etnomuzicologi Români, care l-au acuzat pe Bartók de prejudecată anti-româmă. Totuși, similaritățiile dintre Doina Românească și alte genuri muzicale din Orientul Mijlociu, au fost ulterior documentate atât de învățați romani cât și străini. Până la jumătatea secolului al 20 lea, atât muzicienii lăutari cât și muzicienii klezmer erau înregistrați folosind un taksim ca introducere. Taksimul a fost mai târziu înlocuit de doină, care este descrisă ca fiind similară, deși nu identică taksimului. Grigore Leșe, muzician si etnomuzicolor romăn, dupa un concert cu un grup de muzicieni iranieni, a constatat că doinele Maramureșene sunt strâns înrudite cu muzica Arabo-Persiană.[necesită citare][3]

Doinele clasice sunt predominant vocale și monofonice și au o interpretare care variază în funcție de regiune. Doinele vocale conțin interjecții (măi, hei, dui-dui, iuhu), conține de asemenea și suspinuri, plansete, sunete de jale, etc.[4] Doinele instrumentale sunt interpretate de obicei la instrumente precum flautul, dar se poate interpreta chiar și la funze. Doina populara este un cântec non-ceremonial și este cântat de obicei în solitudine, având un important impact psihic asupra unei persoane, "Pentru a-i alina sufletul" (de stâmpărare ). Grigore Leșe crede că deși învățații descriu în detaliu aspectele tehnice ale doinei, ei nu reușesc să înțeleagă aspectele psihice ale acesteia. Doinele sunt creații lirice și temele regăsite in versurile acestora sunt: Melancolia, dorul, iubirea, iubirea pentru natura, rugăciunea la Dumnezeu pentru alinarea durerii, etc.[5]

TrăsăturiModificare

  • exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații
  • are o tematică variată
  • se inspiră din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea acestuia față de viață și moarte, față de scurgerea timpului

Figuri de stil specificeModificare

  • personificarea naturii
  • comparația
  • epitetul
  • repetiția
  • metafora
  • imprecația
  • enumerația

Tipuri de doineModificare

În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:

  • de dor[6]
  • de jale
  • de dragoste[7]
  • de înstrăinare[8]
  • haiducești[9]
  • păstorești
  • de cătănie (militărie)

Patrimoniu cultural imaterial al umanitățiiModificare

România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009) și Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012).

Legături externeModificare

  • Doine - colecție de doine populare românești
  1. ^ Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor. Editura Academiei Române. . 
  2. ^ Lect. univ. dr. Otilia Pop-Miculi. „Curs de folclor muzical” (PDF). Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ „Doina”. Accesat în 04.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  4. ^ „Doina-Lirismul popular românesc cu referinţe balcanice şi europene”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ „Doina, cântecul românilor. "Cine-a scornit doina, arsă i-a fost inima". Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  6. ^ „Dorul de țară”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  7. ^ „Doina de Dragoste”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  8. ^ „Dusu-s-a badița”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  9. ^ „Doina Haiducească”. Accesat în 05.05.2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)