Dorel Cernomazu

inginer şi profesor universitar
Dorel Cernomazu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Zorleni, Vaslui, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Roman, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
inventator
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata

Dorel Cernomazu (n. , Zorleni, Vaslui, România – d. , Roman, România[1]) a fost un inginer și un profesor universitar român[2], autor a peste 400 de invenții în domeniul transformatoarelor electrice, micromotoarelor neconvenționale și energetică solară, invenții brevetate sau încă aflate în curs de brevetare, descoperitor al efectului CEUS, inițiator al modelul educațional ingineresc creativ în societatea cunoașterii.

StudiiModificare

Școala elementară: 1954 - 1961, Zorleni, județul Vaslui

Liceul: 1961 - 1965, Complexul Școlar Bârlad

Facultatea: 1965 - 1970, Facultatea de Electrotehnică, Institutul Politehnic "Gh. Asachi" Iași

Carieră postuniversitarăModificare

  • 1970 – 1990 inginer, șef al laboratorului de încercări electrice, șef birou P.U.P., șef al laboratorului de prototipuri și tehnologii noi, locțiitor al directorului Uzinei de Reparat Transformatoare și Aparataj Electric Roman din cadrul Ministerului Energiei Electrice;
  • 1990 – 1992 șef de lucrări, Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava;
  • 1992 – 1997 conferențiar, Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava;
  • din 1997, profesor la Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava;
  • din 2000, conducător de doctorat în domeniul inginerie electrică;
  • 1992 – 1998 șef de catedră, Catedră de Electrotehnică, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava.

Competențe didacticeModificare

Încercarea mașinilor electrice

Mașini electrice

Materiale electrotehnice

Inventică și design

Tehnici de conversie a energiei

Robotică

Domenii de activitate științificăModificare

Transformatoare electrice;

Micromotoare neconvenționale (micromotoare electrostatice, micromotoare piezoelectrice, micromotoare solare, microvibromotoare, tracțiune magnetohidrodinamică);

Energetică solară.

Motto: Tot ce lăsăm în urma noastră sunt poveștile. Rândurile ce urmează sunt o parte din povestea Profesorului Cernomazu, „povestită” de membrii extraordinarei sale echipe pe care a știut să o formeze.

Capacitatea de a imagina a ființei umane imprimă o extraordinară viteză în evoluția tehnologiei. În anii 80 elevul calcula cu rigla de calcul și folosea volume tabelate de valori iar astăzi tinerii creează universuri virtuale sau modelează folosind imprimante 3D. Dar nu doar computerul a schimbat complet modul nostru de a gândi. Noile domenii tehnologice, biofizica, nanotehnologia, au produs mutații profunde în viața noastră prin intermediul industriei. Astăzi ne este foarte greu să intuim ce se află dincolo de produsul cumpărat la un preț infim. Cunoașterea adaugă zi după zi valoare celor mai banale produse, computerul se disipă în tot ce este în jurul nostru, evoluăm de la o zi la alta într-un spațiu tot mai inteligent. Știința nu se va opri niciodată pentru că ființa umană este curioasă, pentru că Umanitatea merge astăzi la școală, pentru că inovarea devine un mod de viață. Curiozitatea este o trăsătură importantă a ființei umane. Avantajele aduse de Societatea Cunoașterii, delocalizarea în timp și spațiu a activității inovative, dematerializarea produselor, creează permanent noi nișe și noi meserii. Fără cunoștințe legate de Legea constructală, de Teoria bifurcației, Teoria haosului, Geometria fractală, inteligența artificială, nu se poate progresa în nanotehnologie, neuroștiințe, ecologie sau biotehnologii. Există astăzi tot mai multe voci care susțin supraviețuirea umanității pe această planetă doar printr-o dezvoltare durabilă, marcată de un consum rațional al resurselor și al energiei. Nanotehnologiile și nanomaterialele par să fie în acest moment, alături de sursele regenerabile de energie, singurele șanse de dezvoltare ale generațiilor viitoare. Școala românească actuală excelează prin formarea unei gândiri critice puternice, care influențează vădit societatea contemporană. Cu toții avem păreri proprii referitoare la sistemul politic românesc, la structura sistemului sanitar, educațional, etc. Ceea ce ne lipsește sunt soluțiile și capacitatea de a ne mobiliza. Acesta este motivul pentru care Universitatea din Suceava prin corpul său didactic dorește să completeze gândirea critică a tinerilor cu o gândire creativă și cu inițiativa practică. Prof. univ. dr. ing. Dorel Cernomazu, personalitate cu un puternic spirit creativ, a fost unul dintre primii care au identificat aceste necesități și impune un stil propriu educațional în mediul universitar sucevean, completat cu activități de cercetare și extracurriculare cu specific creativ. Creator de școală inginerească la Suceava, conducător de doctorat, inventator de mare inspirație, cercetător de renume, dascăl îndrăgit, coleg și mentor desăvârșit, activitatea Profesorului Dorel Cernomazu (26 mai 1947 – 15 august 2015) se identifică cu primii 25 de ani ai Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, unde, alături de Profesorul Adrian Graur și Profesorul Leon Mandici, pun bazele unui nucleu educațional și de cercetare în domeniul ingineriei electrice, electronice și energetice aducându-le, în ultima clasificare națională din 2010, pe locul 3 în țară ca performanță științifică. Profesorul Cernomazu este dovada că în educația românească există un contrast între imprevizibila variabilitate a dascălilor și relativa stabilitate a sistemului. Convins că descrierile matematice ale naturii nu sunt adevăruri ci modele, inginerul Cernomazu pune un mare accent pe experiment, dezvoltă laboratoare de energetică și electrotehnică, concepe lucrări de laborator și inventează standuri experimentale. Profesor de excepție, de o modestie exemplară, cu o vastă cultură enciclopedică, știe să lucreze deopotrivă și cu elevi și cu doctoranzi, reușind să insufle acestora spiritul atât de necesar creatorului de nou. Activitatea academică în conceptul Profesorului Cernomazu înseamnă de fapt responsabilitate, asumarea unui crez și aplicarea lui. Mentoratul vine din generozitate, vine din crezul că poți schimba ceva, dăruind. Profesorul a renunțat în ultimii ani să mai desfășoare o activitate birocratică, a refuzat toate funcțiile ce i s-au oferit, s-a refugiat in laborator și a continuat să facă ce știa el cel mai bine.

Inventatorul Dorel Cernomazu nu a dat importanță vizibilității muncii sale. Mereu a considerat că mai sunt multe de făcut până la a deveni cu adevărat un reper în profesie, dar s-a bazat mereu pe recunoașterea comunității științifice. A fost distins cu numeroase ordine și medalii precum Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de comandor (2004), Ordinul științific Leonardo da Vinci (2006), Ordinul științific Gogu Constantinescu (2007), Medalia Henri Coandă cl.I (1994), Medalia Henri Coandă cl.II (1992), Medalia muncii (1981), titlul de Inventator de elită clasa I, acordat de Comisia de Inventică a Academiei Române. Mărturie a activității sale inovative stă motorul Grosu-Cernomazu, efectul CEUS descoperit, pus în evidență și implementat, figurile CEUS și toate cele peste 380 de invenții în domeniile transformatoarelor electrice, micromotoarelor neconvenționale și energetică solară, ce îl au ca autor și care îl situau la dispariția sa în 2015 pe primul loc într-un clasament neoficial al persoanelor cu cele mai multe invenții, în viață. În contextul mondial ce avea ca model dezvoltarea durabilă, profesorul Cernomazu inițiază o serie de cercetări și dezvoltă activități inovative pe subiectul ferofluidelor (lichide cu proprietăți magnetice). Figurile CEUS (figura 1) sunt o serie de imagini ce surprind spectrul mișcării unui ferofluid aflat sub acțiunea câmpului magnetic învârtitor. Funcție de forma liniilor de câmp, ferofluidul, aflat în interiorul unui vas dielectric cilindric capătă o mișcare de rotație și generează forme grafice specifice. Aceste imagini au fost denumite ”figuri CEUS” (Catedra de Electrotehnică a Universității din Suceava), acronimul fiind sugerat de academicianul Emanuel Diaconescu în cadrul unei sesiuni științifice. [1]

Cercetările experimentale au fost susținute prin studii și cercetări fundamentale în domeniul mașinilor și transformatoarelor electrice (modelarea matematică folosind logica trivalentă a grupelor de conexiuni la transformatoarele trifazate [2], motorul Grosu – Cernomazu [1], fenomenul CEUS [1], etc.). Fascinat de câmpul electromagnetic, a reușit să-l înțeleagă în cele mai intime detalii, sa-l modeleze matematic și să-i folosească efectele. Astfel a creat împreună cu colectivele de studenți, ingineri și cercetători cu care a lucrat o serie de invenții și inovații din domeniul actuatoarelor neconvenționale, aparatelor de măsură, captatoarelor solare, mașinilor electrice speciale și transformatoarelor, mictomotoarelor, pompelor, releelor, sistemelor de acționare, sistemelor de răcire, standurilor didactice demonstrative, traductoarelor de poziție, vibromotoarelor, motoarelor ultrasonice. [3]. Invențiile sale au primit numeroase premii și medalii de aur și argint la mai multe saloane internaționale de inventică dintre care amintim Salonul Internațional de Invenții Bruxelles – EUREKA și Salonul Internațional de Invenții GENEVA. A obținut peste 300 de premii la nivel național la saloane de invenții și creativitate tehnică. În 2013 i s-a acordat Marele Premiu Euroinvent.

Curriculum vitaeModificare

Experiența profesionalăModificare

  • Perioada:1997 – 2015 - profesor universitar, Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea „Stefan cel Mare”, Suceava
  • Perioada: 1992 – 1997 - conferențiar universitar Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea „Stefan cel Mare”, Suceava
  • Perioada: 1990 – 1992 - șef de lucrări Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea „Stefan cel Mare”, Suceava
  • Perioada: 1978 – 1990 - inginer principal; șef al laboratorului de încercări electrice; șef al compartimentului cercetare - proiectare; șef al biroului proiectare; locțiitor al directorului, Uzina de Reparat Transformatoare și Aparataj Electric Roman

Educație și formareModificare

Perioada: 1981 – 1992, Diplomă de Doctor în specializarea: Mașini, aparate și acționări electrice, Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iași, Facultatea de Electrotehnică

Perioada: 1965 – 1970, Diplomă de inginer în electromecanică, Institutul Politehnic “Gh. Asachi” Iași, Facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică

Perioada: 1961 – 1965, Diploma de bacalaureat, Complexul Școlar Bârlad, Liceul nr.1, secția reală

Perioada: 1954 – 1961, Diplomă de absolvire pentru 7 clase, Școala generala Zorleni, județul Vaslui

Competențe și abilități socialeModificare

Sociabilitate, adaptabilitate, a rezistenta la stres dobândite prin activitățile desfășurate în cadrul: Societatea Inventatorilor Români, Asociația Oamenilor de Știință, Comisia de Inventică a Academiei Române

Competențe și aptitudini organizatorice Inventivitate, flexibilitate în gândire, spirit organizatoric, putere de convingere, dinamism, adaptare la situații neprevăzute, inițiativă, atenție, spirit de observație, răbdare, dobândite prin derularea în cadrul Universității “Ștefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, a unui număr de 25 granturi și proiecte de cercetare în care autorul a avut calitatea de director

Competențe și aptitudini tehniceModificare

       În domeniul: transformatoarelor electrice; micromotoarelor neconvenționale (micromotoarelor electrostatice, micromotoarelor piezoelectrice, micro- motoarelor solare, microvibromotoarelor, tracțiune magnetohidrodinamică); energetică solară.                                    

Recunoșterea științifică este susținută și de următoareleModificare

• Director al Centrului de Cercetare în Domeniul Mașini, Aparate și Acționări Electrice, din 2004;

• Director al Școlii Doctorale Universitatea Ștefan Cel Mare Suceava, 2008 - 2012;

• Vicepreședinte al Societății Inventatorilor din România;

• Membru în Comisia de Inventică a Academiei Române;

• Membru în Consiliul de Conducere al Ministerului Energiei Electrice în perioada1978 – 1990;

• Membru în 35 comisii pentru analiza și susținerea unor teze de doctorat;

• Chairman la15 conferințe științifice internaționale

• Beneficiar a 3 burse TEMPUS în Franța (1994-1995, 1996,1998)

• Beneficiar a 3 stagii de perfecționare: Germania. (1977), Ungaria (1983), Portugalia (1993); • Membru în consiliul editorial al revistei ,,Analele Universității “Ștefan cel Mare”, Suceava, Secțiunea Electrică;

• Membru in editorial board al revistei Advances in Electrical and Computer Engineering.

NoteModificare

  1. ^ A murit profesorul universitar Dorel Cernomazu, Ziarul de Roman, 17 august 2015, accesat la 21 mai 2018
  2. ^ „CURRICULUM VITAE”. www.eed.usv.ro.