Dracunculoză
| Dracunculoză | |
 Utilizarea unui băț de chibrit pentru a scoate un vierme de Guineea din piciorul unei ființe umane | |
| Specialitate | boli infecțioase Helmintologie tropical medicine[*]  |
|---|---|
| Simptome | mialgie febră greață vomă Mâncărime urticarial allergic eruption[*] |
| Cauze | Dracunculus medinensis |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 125.7 |
| ICD-10 | B72 |
| ICD-11 | |
| ICD-9-CM | 125.7[1][2] |
| DiseasesDB | 3945 |
| eMedicine | ped/616 |
| Patient UK | Dracunculoză |
| MeSH ID | D004320 |
Modifică date / text  | |
Dracunculoza, cunoscută și sub denumirea de boala viermelui de Guineea (guinea worm disease- GWD), este o infecție cauzată de viermele de Guineea.[3]
Definiție și simptome
modificareInfectarea survine în momentul în care o persoană bea apă care conține purici de apă infestați cu larve de vierme de Guineea.[3] La început, nu există niciun fel de simptom.[4] După aproximativ un an, persoana în cauză începe să resimtă o senzație de arsură dureroasă pe măsură ce femela de vierme formează o veziculă subcutanată, de obicei la nivelul membrelor inferioare.[3] Apoi, timp de câteva săptămâni, viermele perforează pielea pentru a ieși.[5] În această perioadă, mersul sau lucrul pot fi dificil de realizat.[4] Este foarte neobișnuit ca boala să determine moartea.[3]
Cauze
modificareOamenii sunt singurele specii cunoscute care pot fi infectate cu viermele de Guineea.[4] Viermele are o lățime de 1-2 milimetri, iar o femelă adult are o lungime cuprinsă între 60 și 100 de centimetri (masculii sunt mult mai scurți).[3][4] În exteriorul organismului uman, ouăle pot supraviețui până la trei săptămâni.[6] Trebuie să fie ingerate de puricii de apă în acest timp.[3] În interiorul puricilor de apă, larvele pot supraviețui chiar și patru luni.[6] Prin urmare, pentru a putea persista într-o anumită regiune, boala trebuie să se dezvolte la oameni în fiecare an.[7] În mod obișnuit, diagnosticarea bolii poate fi făcută pe baza semnelor și simptomelor specifice.[8]
Prevenire și tratament
modificarePrevenirea se realizează prin diagnosticarea bolii în fazele incipiente și prin împiedicarea contactului rănii cu apa potabilă.[3] Alte măsuri includ: un acces mai facil la apă curată sau, dacă acest lucru nu este posibil, filtrarea apei.[3] De cele mai multe ori, simpla filtrare printr-un material textil este suficientă.[5] Apa potabilă contaminată poate fi tratată cu o substanță chimică numită DFMG pentru a omorî larvele.[3] Nu există medicamente sau vaccinuri împotriva bolii.[3] Viermele poate fi îndepărtat încet, pe parcursul a câteva săptămâni, prin rularea lui pe un băț.[4] Ulcerațiile formate de vierme ca urmare a ieșirii sale din organism pot fi infectate de bacterii.[4] Este posibil ca durerea să persiste timp de câteva luni după ce viermele a fost îndepărtat.[4]
Epidemiologie și istoric
modificareÎn 2013 au fost raportate 148 de cazuri.[3] Aceasta reprezintă o scădere față de 3,5 milioane de cazuri în 1986.[4] În prezent, apare doar în 4 țări din Africa, față de 20 de țări în anii '80.[3] Cea mai afectată țară este Sudanul de Sud.[3] Aceasta va fi, cel mai probabil, prima boală parazitară eradicată.[9] Boala viermelui de Guineea este cunoscută din timpuri străvechi.[4] Este menționată în lucrarea egipteană de medicină Ebers Papyrus, datând din 1550 î.Hr..[10] Denumirea de dracunculoză derivă din Latină „necaz din cauza dragonilor mici“,[11] în timp ce numele de „vierme de Guineea“ a apărut după ce europenii au văzut boala pe coasta Guineei Africa de Vest în secolul al XVII-lea.[10] O specie similară viermelui de Guineea determină îmbolnăvirea altor animale.[12] Se pare că acestea nu infectează oamenii.[12] Este clasificată ca boală tropicală neglijată.[13]
Referințe
modificare- ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Disease Ontology, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m „Dracunculiasis (guinea-worm disease) Fact sheet N°359 (Revised)”. World Health Organization. martie 2014. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i Greenaway, C (). „Dracunculiasis (guinea worm disease)”. CMAJ : Canadian Medical Association journal = journal de l'Association medicale canadienne. 170 (4): 495–500. PMC 332717
. PMID 14970098.
- ^ a b Cairncross, S; Tayeh, A; Korkor, AS (). „Why is dracunculiasis eradication taking so long?”. Trends in parasitology. 28 (6): 225–30. doi:10.1016/j.pt.2012.03.003. PMID 22520367.
- ^ a b Junghanss, Jeremy Farrar, Peter J. Hotez, Thomas (). Manson's tropical diseases (ed. 23rd edition). Oxford: Elsevier/Saunders. p. e62. ISBN 9780702053061.
- ^ „Parasites - Dracunculiasis (also known as Guinea Worm Disease) Eradication Program”. CDC. . Accesat în .
- ^ Cook, Gordon (). Manson's tropical diseases (ed. 22nd ed.). [Edinburgh]: Saunders. p. 1506. ISBN 9781416044703.
- ^ „Guinea Worm Eradication Program”. The Carter Center. Carter Center. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Tropical Medicine Central Resource. „Dracunculiasis”. Uniformed Services University of the Health Sciences. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Barry M (iunie 2007). „The tail end of guinea worm — global eradication without a drug or a vaccine”. N. Engl. J. Med. 356 (25): 2561–4. doi:10.1056/NEJMp078089. PMID 17582064. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Junghanss, Jeremy Farrar, Peter J. Hotez, Thomas (). Manson's tropical diseases (ed. 23rd edition). Oxford: Elsevier/Saunders. p. 763. ISBN 9780702053061.
- ^ „Neglected Tropical Diseases”. cdc.gov. . Accesat în .
