Dryocopus
Dryocopus este un gen de păsări din familia Picidae. Sunt ciocănitori mari și puternice, de obicei cu o lungime de 35-45 cm, care se găsesc în Europa, America de Nord și de Sud și Asia; unele specii din America de Sud sunt pe cale de dispariție.
Dryocopus | |
---|---|
Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Aves |
Ordin: | Piciformes |
Familie: | Picidae |
Gen: | Dryocopus F. Boie, 1826 |
Specia tip | |
Picus martius[1] Linnaeus, 1758 | |
Specii | |
vezi text | |
Sinonime | |
Hylatomus[2] | |
Modifică text |
Taxonomie
modificareGenul Dryocopus a fost introdus de naturalistul german Friedrich Boie în 1826.[3] Numele provine din cuvântul grecesc antic pentru ciocănitoare druokopos, care combină druos „copac” și kopos „lovitură”.[4] Genul face parte din subfamilia ciocănitoarelor Picinae și este înrudit cu genul Mulleripicus, ale cărui specii se găsesc în Asia de Sud și de Sud-Est. Genul Dryocopus este membru al tribului Picini și aparține unei clade care conține cinci genuri: Colaptes, Piculus, Mulleripicus, Dryocopus și Celeus.[5]
Specii
modificareGenul conține șase specii:[6]
- Dryocopus lineatus – ciocănitoare neagră cu dungi
- Dryocopus pileatus – ciocănitoare nord-americană
- Dryocopus schulzii
- Dryocopus javensis – ciocănitoare cu burtă albă
- Dryocopus hodgei
- Dryocopus martius – ciocănitoare neagră
Comportament
modificareHabitatul lor de reproducere îl reprezintă zonele împădurite cu copaci mari, unde cuibăresc într-o cavitate mare. Ele pot excava o nouă gaură în fiecare an, creând un habitat pentru alte păsări care cuibăresc în cavități mari.[7] Sunt rezidenți permanenți non-migratori. Penajul lor este în principal negru, cu roșu pe creștetul capului, adesea ca o creastă. Majoritatea speciilor au, de asemenea, unele zone albe ale penajului, în special pe cap, iar unele au semne faciale roșii suplimentare. Masculii, femelele și puii fiecărei specii diferă, de obicei, în ceea ce privește roșul de pe creștet și din alte părți ale capului. Zborul este puternic și direct, iar sunetele sunt de obicei puternice. Loviturile în copac ale acestor păsări mari pot fi auzite de la mare distanță.[8]
Ciocănitoarele Dryocopus fac găuri mari cu ciocurile lor puternice în timp ce caută insecte, în special larve de gândaci. De asemenea, se hrănesc cu fructe și nuci.[7]
Galerie
modificareNote
modificare- ^ „Picidae”. aviansystematics.org. The Trust for Avian Systematics. Accesat în .
- ^ „Master Lists – IOC World Bird List”.
- ^ Boie, Friedrich (). „Generalübersicht”. Isis von Oken (în germană). 19. Col 977.
- ^ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 140. ISBN 978-1-4081-2501-4.
- ^ Shakya, S.B.; Fuchs, J.; Pons, J.M.; Sheldon, F.H. (). „Tapping the woodpecker tree for evolutionary insight”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 116: 182–191. Bibcode:2017MolPE.116..182S. doi:10.1016/j.ympev.2017.09.005 . PMID 28890006.
- ^ Gill, Frank; Donsker, David, ed. (). „Woodpeckers”. World Bird List Version 8.1. International Ornithologists' Union. Accesat în .
- ^ a b Gorman, Gerard (2011): The Black Woodpecker: A monograph on Dryocopus martius. Lynx Edicions, Barcelona. ISBN 978-84-96553-79-8.
- ^ Benz, Brett W.; Robbins, Mark B.; Peterson, A. Townsend (2006). "Evolutionary history of woodpeckers and allies (Aves: Picidae): Placing key taxa on the phylogenetic tree". Molecular Phylogenetics and Evolution. 40 (2): 389–399. Bibcode:2006MolPE..40..389B. doi:10.1016/j.ympev.2006.02.021. PMID 16635580.
Legături externe
modificare- Materiale media legate de Dryocopus la Wikimedia Commons