Dumitru Almaș

Date personale
Dumitru Almaș

Născut	19 octombrie 1908 Negrești, România
Decedat	12 martie 1995
Cetățenie	România
Ocupație	Jurnalist, Scriitor
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Dumitru Almaș (pseudonim pentru Dumitru Ailincăi; n. 19 octombrie 1908, Negrești, județul Neamț – d. 12 martie 1995, București) a fost un prozator, istoric, scriitor, publicist și profesor universitar român, autor de romane istorice și de biografii romanțate. A inițiat în 1967 și a condus, ca redactor șef, revista „Magazin istoric”, până în anul 1971.^[1]

A fost consultant istoric la filmele Pintea (1976), Iancu Jianu zapciul (1981) și Iancu Jianu haiducul (1981).^[2]

Viața și activitatea

S-a născut la 19 octombrie 1908 la Negrești, comuna Dobreni din județul Neamț, într-o familie de oameni săraci. A fost fiul Mariei și al lui Ion Ailincăi, care au avut 10 copii, Dumitru fiind cel mai mare dintre aceștia.^[3]

Școala primară a făcut-o în satul natal. A făcut studiile secundare la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț și a urmat Facultatea de Litere și Filosofie, din cadrul Universității din București, pe specializarea istorie-geografie (1929-1933). A făcut un stagiu de redactor la ziarele „Lumea românească” și „Zorile”. A fost doctor în istorie, profesor secundar (1933-1949), conferențiar (1949-1973), profesor la catedra de istorie universală a Facultății de istorie din București (din 1973), la care rămâne profesor consultant și după pensionare. Totodată, a fost și membru în comitetul de conducere al Societății de științe istorice.^[4]

Ca ziarist, a condus revista “Santinela”, publicație a Armatei Române în cel de-al doilea Război Mondial și a colaborat la numeroase publicații din țară și de peste hotare. După 1944, a devenit membru marcant al Partidului Național Popular și a fost ales deputat în Parlamentul țării. A fost prorector al Universității Populare din București (1985-1993) și profesor la Facultatea de Istorie a Universității „Spiru Haret” din același oraș (1990-1995). A colaborat la reviste istorice și literare și a alcătuit manuale de istorie pentru diferite trepte de învățământ.^[3]

Cărți publicate

Miron Costin, cronicarul, București, Editura Meridiane, 1973
Meșterul Manole
Acolo, în Filioara
Ne cheamă pământul
Neculai Milescu-Spătarul
Alei, codrule fârtate, București, Editura Tineretului, 1956
Făclia s-a aprins
Freamătul luminii
Cetatea de pe stânca verde, București, Editura Tineretului, 1959
Căderea Bastiliei: Revoluția burgheză din Franța 1789 - 1794, cuvânt înainte de Mihai Ralea, București, Editura Tineretului, 1959
Fluierașul și alămâia, povestire istorică pentru copii, București, Editura Tineretului, 1962
Bălcescu, democrat-revoluționar, București, Editura Științifică, 1962
Trandafirul roșu, București, Editura Tineretului, 1963
Vestea cea mare
Un om în furtună
Nord contra Sud. Războiul civil din Statele Unite ale Americii (1861 - 1865), București, Editura Științifică, 1965
Fata de la Cozia
Vânătoarea lui Dragoș
Mihai Vodă Viteazul, București, Editura Științifică, 1966
Viața-i frumoasă, băieți!
Arcașul Măriei Sale
Istoria României - manual pentru clasa a XI-a, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1969 (coautor: George Buzău și Aron Petric)
Diamantul negru, București, Editura Militară, 1971
Decebal, eroul strămoșilor, strămoșul eroilor, București, Editura Meridiane, 1972
Curtea veche din București, București, Editura pentru Turism, 1974
Drum de luptă și de glorie: pagini închinate independenței, București, Editura Politică, 1978
Inorogul cel înțelept, evocare istorică în douăsprezece episoade a vieții lui Dimitrie Cantemir, București, Editura Militară, 1981
Povestiri istorice
Popasuri la vetrele istoriei românești
Vetre de istorie românească, București, Editura Sport Turism, 1988
Comoara Brâncovenilor: roman istoric, București, Editura Militară, 1977
Cheia inimii, București, Editura Cartea Românească, 1977
Eroi au fost, eroi sunt încă, București, Editura Politică, 1975

În alte limbi

Bălcescu, a forradalmár (Bălcescu, revoluționarul), traducere în limba maghiară, Bukarest, 1960.^[5]

Referințe

^ Dumitru Almaș - didactic.ro, accesat pe 5 aprilie 2015
^ Dumitru Almas, IMDb
^ ^a ^b „Dumitru Almaș- cel mai prolific scriitor din Neamț”. Accesat în 4 aprilie 2021.
^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 33.
^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 212.

Legături externe

Casa memoriala Dumitru Almas, la Negresti Monitorul de Neamț, 30 septembrie 2006

[1] Dumitru Almaș - didactic.ro, accesat pe 5 aprilie 2015

[2] Dumitru Almas, IMDb

[:0-3] „Dumitru Almaș- cel mai prolific scriitor din Neamț”. Accesat în 4 aprilie 2021.

[4] Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 33.

[5] Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 212.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]