Dumitru Ceacanica
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cernavodă, Constanța, România Modificați la Wikidata
Decedatmai 1987 (68 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Ghencea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer de poliție[*]
criminalist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Dumitru Ceacanica (n. , Cernavodă, Constanța, România – d. mai 1987) a fost un ofițer criminalist de miliție, devenit celebru pentru rezolvarea unor cazuri complicate și prinderea unor criminali în serie.

Biografie

modificare

Provenea dintr-o familie de origine greacă și a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea. A fost angajat în cadrul Poliției București și a fost promovat treptat până la gradul de comisar. După înființarea Miliției în 1949, Dumitru Ceacanica a devenit ofițer de miliție, avansând până la gradul de colonel, pe care l-a obținut în 1981.

A decedat în mai 1987 după o lungă și grea suferință și a fost înmormântat în ziua de 16 mai 1987 în Cimitirul Ghencea-militar.[1]

Colonelul Ceacanica a fost avansat post-mortem la gradul de general-maior (cu o stea) printr-un decret al președintelui Ion Iliescu din 2 noiembrie 1992.[2][3]

  • În luptă cu necunoscutul, Serviciul Editorial al Ministerului de Interne, București, 1976, 238 p.
  • În slujba legalității, Serviciul Editorial al Ministerului de Interne, București, 1979, 145 p.
  • Însemnările unui criminalist, Ed. Militară, București, 1980, 292 p.
  • Amintirile unui criminalist, Ed. Lucky, București, 1995, 366 p.

Filmografie

modificare

Consilier criminalist

modificare
  1. ^ ***, „Decese”, în România liberă, anul XLV, nr. 13225, 15 mai 1987, p. 4.
  2. ^ „Decretul președintelui României nr. 217 din 2 noiembrie 1992 privind acordarea gradului de general-maior post-mortem unor colonei, care au activat în cadrul Ministerului de Interne”, Monitorul Oficial (291), , accesat în  
  3. ^ Victor Domșa, „Un as al criminalis­tic­ii, general-maior post-mortem, sau despre o reparație necesară”, în Tribuna, anul CIX, nr. 792, 12 ianuarie 1993, p. 2.

Legături externe

modificare