Dumitru Crudu
Date personale
Născut (57 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Florițoaia Nouă, raionul Ungheni, RSS Moldovenească, URSS[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3][4] Modificați la Wikidata

Dumitru Crudu (n. , Florițoaia Nouă, raionul Ungheni, RSS Moldovenească, URSS) este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. A fost student în Chișinău, Tbilisi, Brașov și a fost masterand la Sibiu. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO. Comentator cltural la Radio Europa Liberă, biroul din Republica Moldova[5]. Este Redactor șef al Revistei Timpul (din România - fondat 15 martie 1876) și coordonatorul Atelierului de poezie Vlad Ioniță. A făcut parte din colegiul de redacție al revistei web „Tiuk! (k-avem kef)”.[6]

Studii și activitate literară

modificare

Dumitru Crudu și-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Litere (1985-1988), ulterior la Universitatea din Tbilisi, Facultatea de Jurnalism (1988-1991) și la Universitatea „Transilvania” din Brașov, Facultatea de Litere (1992-1997)[7].

A debutat editorial cu placheta de versuri Falsul Dimitrie (1994). Au urmat și alte volume de poezie: E închis, vă rugăm, nu insistați (1994), Șase cântări pentru cei care vor să închirieze apartamente (1996, volum pentru care a luat Premiul pentru experiment, ASPRO), precum și volume de dramaturgie: Salvați Bostonul (2000), Crimă sângeroasă din stațiunea violetelor (2001), Un concert la violă pentru câini (2004) etc.[7]

Piesele de teatru semnate de Dumitru Crudu sunt montate în România, Italia și Republica Moldova. După piesa cu același titlu Alegerea lui Alexandru Suțțo, Dominic Dombinschi a realizat un film televizat în România[7].

În 1999 lansează, împreună cu Marius Ianuș, un curent literar nou - fracturismul, printr-un manifest publicat în revistele Paralela 45 și Vatra[5].

Între timp, devine membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), apoi membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, precum și membru al Uniunii Teatrale din Republica Moldova[5].

Cărți publicate

modificare
  • Falsul Dimitrie, poezie (Tg Mureș, 1994)
  • E închis vă rugăm nu insistați (Constanța, 1994)
  • Șase cântări pentru cei care vor sa închirieze apartamente (Pitești, 1996)
  • Salvați Bostonul (Chișinău, 2000)
  • Crima sângeroasă din stațiunea violetelor (Chișinău, 2001)
  • Falsul Dimitrie Crudu (București, 2003)
  • Pooooooooooate, poezie (București, 2004)
  • Alegerea lui Alexandru Suțțo, teatru (București 2004)
  • Duelul și alte texte, teatru (Cluj, 2004)
  • Un concert la violă pentru câini (Chișinău, 2004)
  • Steaua fără ... Mihail Sebastian, teatru (București, 2006), ed. Cartea Românească, București
  • Oameni ai nimănui (Chișinău, 2007)
  • Măcel in Georgia, proză (Iași, 2008), ed. Polirom
  • Oameni din Chișinău (2012)[8]
  • Un american la Chișinău(2013)
  • Salutări lui Troțki (2016)
  • Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici (2019)
  • Moi, j'ai tue Hitler (2021)
  • Margareta noastră (2021)
  • Ora cinci și șapte minute (2024)

Traduceri în Germană

modificare
  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119;
  1. ^ Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2006, Prut Internațional,  
  2. ^ Revenirea acasă. Scriitorul Dumitru Crudu și-a lansat noul său roman la Ungheni, Expresul de Ungheni[*][[Expresul de Ungheni (newspaper)|​]], , accesat în  
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c Crudu, Dumitru (). Oameni ai nimănui. Cartier. p. 2. 
  6. ^ Nazar, Valeriu (). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. Chișinău: Prut Internațional. p. 184-185. 
  7. ^ a b c Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2006. Prut International. . p. 154-155. 
  8. ^ Pornografia politică, 20 ianuarie 2012, Felix - Narcis Nicolau, Ziarul de Duminică, accesat la 23 martie 2013

Legături externe

modificare