Duncan al II-lea al Scoției
| Duncan al II-lea al Scoției | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1060 |
| Decedat | 12 noiembrie 1094 Scoția |
| Înmormântat | Abația Dunfermline |
| Părinți | Malcolm al III-lea al Scoției Ingibiorg Finnsdottir |
| Frați și surori | Matilda a Scoției Mary of Scotland, Countess of Boulogne[*] Paul Thorfinnsson[*] Erlend Thorfinnsson[*] David I al Scoției Edgar al Scoției Ethelred of Scotland[*] Alexandru I al Scoției Edmund al Scoției  |
| Căsătorit cu | Ethelreda, daughter of Gospatric[*] ()[1] |
| Copii | William fitz Duncan |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa Dunkeld |
| Regele Scoției | |
| Domnie | 1094 |
| Predecesor | Donald al III-lea al Scoției |
| Succesor | Donald al III-lea al Scoției |
Modifică date / text  | |
Duncan al II-lea (n. 1060 – d. , Berwick-upon-Tweed, Anglia, Regatul Unit) a fost regele Scoției timp de șapte luni. A fost fiul lui Malcolm al III-lea al Scoției și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, văduva lui Thorfinn Sigurdsson.
Donald al III-lea a fost în imposibilitatea de a obține sprijinul unor nobili și a unor oficiali ai bisericilor din Scoția care aveau legături cu regimul prodecesorului său. Duncan a profitat și a negociat alianțe cu acești susținători nemulțumiți ai tatălui său. Obținând sprijin militar și financiar esențial pentru cauza sa, s-a alăturat unei campanii, împrumutând de la William al II-lea o armată de normanzi. Duncan a cumpărat sprijinul baronilor și a orașelor din Anglia cu promisiunea de a acorda terenuri, privilegii, titluri și moșii.
În 1094, Duncan a condus o armată considerabilă, formată din cavaleri mercenari și infanterie. Mulți dintre acești soldați proveneau din Northumbria. La începutul verii aceluiași an, Duncan a condus armata într-o invazie în Scoția. Donald al III-lea și-a mobilizat proprii vasali și trupele rămase. Prima fază a războiului a avut loc în luna iunie, Duncan ieșind victorios. Donald al III-lea a fost forțat să se retragă spre nordul Scoției. Duncan al II-lea a fost încoronat rege la Scone, însă sprijinul și autoritatea sa nu s-au extind până în nord.
Prezența continuă a armatei străine a fost resimțită de către o mare parte a populației locale. Duncan al II-lea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în străinătate. În lunile din timpul domniei sale, proprietarii de terenuri și prelații s-au răsculat împotriva normanzilor. Armata străină nu s-a descurcat foarte bine în seria de revolte însă Duncan a fost capabil să mențină tronul prin negociere cu rebelii. El a fost de acord cu termenii lor, trimițând marea majoritate a susținătorilor străini înapoi la William al II-lea.
Trimiterea trupelor sale a dus la un eșec. Donald al III-lea și-a petrecut lunile care au urmat reconstruindu-și armata și sprijinul politic. În noiembrie 1094, Donald a condus armata sa în sud și s-a confruntat cu nepotul său, iar pe 12 noiembrie, Duncan al II-lea a fost atacat și ucis în luptă, murind după o domnie de șapte luni. Sursele primare sunt neclare cu privire la modul exact al decesului său. Analele Inisfallen raportează că Duncan, fiul lui Malcolm, regele de Alba, a fost ucis de Donald, fiul lui Duncan. În același timp, Donald a preluat domnia din Alba. Analele Ulster raportează că Duncan, fiul lui Malcolm, regele Scoției, a fost ucis de proprii săi frați, Donald și Edmund. Deși Duncan nu a avut frați cu acest nume, este posibil să fie vorba de Donald al III-lea și de fratele său vitreg Edmund al Scoției, deși textele de mai târziu identifică un nobil cu numele de Lael Petair de Mearns ca fiind cel care l-a ucis cu adevărat.
Referințe
modificare- Anderson, Alan Orr (1990), Early Sources of Scottish History A.D 500–1286 1 (Reprinted with corrections ed.), Stamford: Paul Watkins, ISBN 1-871615-03-8
- Barrow, G W S (1981), Kingship and Unity, Scotland 1000-1306, Toronto and Buffalo: University of Toronto Press, ISBN 0-8020-6448-5
- Duncan, A.A.M. (2002), The Kingship of the Scots 842–1292: Succession and Independence, Edinburgh: Edinburgh University Press, ISBN 0-7486-1626-8
- Horspool, David (2009). The English Rebel. London: Penguin. ISBN 978-0-670-91619-1.
- McDonald, R. Andrew (2003), Outlaws of Medieval Scotland: Challenges to the Canmore Kings, 1058–1266, East Linton: Tuckwell Press, ISBN 1-86232-236-8
- Oram, Richard (2004), David I: The King Who Made Scotland, Stroud: Tempus, ISBN 0-7524-2825-X
- Potter, Philip J. (2009), Gothic Kings of Britain: The Lives of 31 Medieval Rulers, 1016-1399, Jefferson, North Carolina: McFarland, ISBN 978-0-7864-4038-2
- Skene, William Forbes; MacBain, Alexander (1902), The Highlanders of Scotland, Stirling, Scotland: E. Mackay