Eșuare

Eșuare (sau punere pe uscat) este un termen naval, prin se înțelege situația unei nave care și-a pierdut starea de plutire, aflându-se total sau parțial cu fundul pe uscat, fără a fi însă înecată. În limba engleză, limbă oficială a navigației internaționale, pentru noțiunea eșuare există două semnificații, "grounding" și "stranding".

Eşuarea navei Thyborøn

Epava navei Evangelia eşuate la Costineşti

În sens juridic "grounding" înseamnă orice contact al navei cu uscatul sau cu un obstacol submarin (stâncă, epavă, construcție hidrotehnică etc.) ca urmare a unui accident de navigație sau a punerii intenționate pe uscat în vederea evitării unui pericol mai mare.

Dacă așezarea navei cu fundul pe uscat are loc în mod deliberat, pe timpul încărcării într-un loc obișnuit pentru operarea de nave „pe uscat", într-un port cu maree, în acest caz nu avem de-a face cu o eșuare. Eșuarea implică existența elementelor „accidental" sau „neobișnuit". Simpla atingere a fundului apei, a unui banc, prag etc. care nu a fost urmată de imobilizarea navei, nu înseamnă eșuare ("grounding"). Daunele cauzate de punerea intenționată a navei pe uscat sunt admise în avaria comună numai în caz de incendiu.

"Grounding" se deosebește de "Stranding" prin aceea că în sfera sa cuprinde și punerea pe uscat de scurtă durată și nu implică în mod necesar o situație periculoasă sau care să fie urmată de daune mari.

Bibliografie

• Lexicon maritim englez-român, Ed. Științifică, București, 1971

---