Ecaterina Chinezu

scriitoare și traducătoare română
Ecaterina Chinezu
Date personale
Născută1798 Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ecaterina Chinezu (n. 1798, Iași, Moldova – d. ) a fost o scriitoare și o traducătoare română.[1][2]

S-a născut într-o familie de mici boieri moldoveni, tatăl ei fiind Hagi Andonie (Andronachi). S-a căsătorit cu Mihalache Chinezu în jurul anului 1820, cei doi având trei copii, Nicolae, Dimitrie și Smărăndița. Începe să scrie după moartea soțului din aprilie 1843.

A scris satiră în versuri, Urzici pentru unile din femei (1850) și Urzici pentru unii din bărbați (1850) fiind cele mai cunoscute poezii, o meditație asupra morții - Meditația unei văduve (1851), toate fiind publicate în revista „Zimbrul” și câteva stihuri după moartea nepoatei sale, Ecaterina Florescu, Necrologul unei tinere copiliții.

Traduceri

modificare
  • Autori neidentificați, Istoria lui Ferdinando și a Izabelii, partea I, Iași, 1865;
  • Autori neidentificați, Istoria lui Ferdinando și a Izabelii, partea a II-a, Iași, 1866;
  • Istoria lui Polidor și a Erato, 1866;
  • Heliodor, Istoria lui Teaghen și a Hariclii, 1866.

Bibliografie

modificare