Ecaterina Chinezu
scriitoare și traducătoare română
| Ecaterina Chinezu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1798  Iași, Moldova |
| Decedată | (81 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitoare traducătoare |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Ecaterina Chinezu (n. 1798, Iași, Moldova – d. ) a fost o scriitoare și o traducătoare română.[1][2]
S-a născut într-o familie de mici boieri moldoveni, tatăl ei fiind Hagi Andonie (Andronachi). S-a căsătorit cu Mihalache Chinezu în jurul anului 1820, cei doi având trei copii, Nicolae, Dimitrie și Smărăndița. Începe să scrie după moartea soțului din aprilie 1843.
A scris satiră în versuri, Urzici pentru unile din femei (1850) și Urzici pentru unii din bărbați (1850) fiind cele mai cunoscute poezii, o meditație asupra morții - Meditația unei văduve (1851), toate fiind publicate în revista „Zimbrul” și câteva stihuri după moartea nepoatei sale, Ecaterina Florescu, Necrologul unei tinere copiliții.
Traduceri modificare
- Autori neidentificați, Istoria lui Ferdinando și a Izabelii, partea I, Iași, 1865;
- Autori neidentificați, Istoria lui Ferdinando și a Izabelii, partea a II-a, Iași, 1866;
- Istoria lui Polidor și a Erato, 1866;
- Heliodor, Istoria lui Teaghen și a Hariclii, 1866.