Echimăuți (așezare)
| Cetățuia Echimăuți | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Cetățuia Echimăuți | |
| Coordonate | 47°41′N 28°54′E / 47.683°N 28.900°E |
| Localitate | Echimăuți, Rezina |
| Țara |  Republica Moldova |
| Edificare | |
| Data începerii construcției | sfârșitul secolului al IX-lea |
| Data finalizării | începutul secolului al XI-lea |
Modifică date / text  | |
Așezarea de la Echimăuți a aparținut tribului tiverților care avea o origine slavo-română[1] și a fost amplasată în apropierea actualui sat Echimăuți din raionul Rezina (Republica Moldova). Cetățuia a existat între sfârșitul secolului al IX-lea și prima jumătate a secolului al XI-lea.
În timpul săpăturilor s-a constatat că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi sau cumani). Așezarea nu a mai fost reînnoită. Săpăturile efectuate de G.B. Fedorov în anii 1950–52 și 1964 au descoperit o imagine a așezării asediată: scheletele celor căzuți în luptă, diverse vechi arme și urme de incendii. S-au găsit multe obiecte de valoare. Unele dintre ele au fost ascunse de înșiși proprietarii pentru a nu ajunge la inamic, fiind îngropate în pământ, unde au fost descoperite 900 de ani mai târziu.
Cetățuia a fost înconjurată cu un șanț cu o adâncime de aproximativ 4 metri și un vallum. Casele și atelierele erau localizate în panta interioară a așezării, în care era amplasată și o fântână. Principalele ocupații ale populației au fost meșteșugăritul și agricultura. Funcționau acolo o fierărie și un atelier de bijuterie cu unelte și produse finite. S-au găsit obiecte făcute în Bizanț și Asia Centrală. În jurul fortului exista o suburbie, ai cărei locuitori se ocupau în afară de agricultură și cu topirea și prelucrarea fierului. În așezare au fost găsite mai multe elemente similare celor răspândite în Rusia Kieveană, o parte dintre acestea fiind probabil aduse de la Kiev. S-au găsit un număr mare de fusaiole (piese de ax manual) din ardezie roșie, care se extrăgea într-un singur loc în Europa, aproape de Ovruci[2], în regiunea Volîn (din Ucraina de azi), din care se produceau ace de tors, fiind livrate pe teritoriile slave vecine. S-au găsit și decoruri din bijuterii fine, arme (spade, vârfuri de lance și vârfuri de săgeți), ceramică.
Referințe modificare
- ^ V. Spinei, The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to Mid-Thirteen Century, Brill, 2009, p.85
- ^ ru Розенфельдт Р. Л. О производстве и датировке овручских пряслиц // СА. 1964. № 4. С. 233.
Bibliografie modificare
- ru Федоров Г. Б. Славяне Поднестровья // По следам древних культур. Древняя Русь. — М., 1953. — С. 121—155.
- ru Мохов Н. А. Молдавия эпохи феодализма. — Кишинёв: Картя Молдовеняскэ, 1964. — С. 78—79.