Edith Farkas
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Jula, Békés, Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată (71 de ani) Modificați la Wikidata
Wellington, Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicancer de os[*] Modificați la Wikidata
PărințiFarkas István[*][[Farkas István (scriitor maghiar)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Noua Zeelandă
 Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiemeteorolog[*]
cercetătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuștiință
polar research[*][[polar research (studies of the north and south polar regions)|​]]
Stratul de ozon  Modificați la Wikidata
Alma MaterVictoria University of Wellington[*][[Victoria University of Wellington (public university in New Zealand)|​]]
Universitatea Catolică Pázmány Péter  Modificați la Wikidata
PremiiHenry Hill Award[*][[Henry Hill Award (award of New Zealand, Metservice)|​]] ()  Modificați la Wikidata

Edith Elisabeta Farkas (n. , Jula, Békés, Ungaria – d. , Wellington, Noua Zeelandă) a fost o cercetătoare antarctică, cunoscută ca fiind prima femeie maghiară și prima reprezentantă a MetService din Noua Zeelandă care a pus piciorul în Antarctica.[1] În plus, ea a condus cercetarea la nivel mondial a monitorizării ozonului timp de peste 30 de ani.

Viața timpurie și educație

modificare

Edit Gyulán Farkas s-a născut pe 13 octombrie 1921 în Szentgotthárd, Ungaria. A urmat școala elementară și secundară în Szentgotthárd și Győr, Budapesta. În 1939 Farkas a intrat la universitate și a absolvit în 1944[2] cu diplomă de profesor de matematică și fizică a Universității Pázmány Péter din Budapesta. A emigrat în Noua Zeelandă ca refugiat[3] în 1949, după război, unde a absolvit un master în fizică în anul 1952 la Universitatea Victoria din Wellington.[2]

Cariera și impactul

modificare

Farkas a fost un meteorolog, cercetător al ozonului.[4] A început să lucreze ca meteorolog la Secțiunea de Cercetare a Serviciul Meteorologic din Noua Zeelandă în 1951 unde a continuat să facă acest lucru pentru aproximativ 35 de ani.[4][5]

Farkas a monitorizat ozonul din 1950 până la pensionare în 1986, fiind lider mondial în cercetarea în domeniul monitorizării stratului de ozon pe parcursul a mai mult de trei decenii. În timpul anilor 1960 și-a mutat domeniul de interes din ce în ce mai mult la studiul ozonului atmosferic, inclusiv măsurarea ozonului total cu spectrofotometru de ozon Dobson.[3][4] Ea a făcut parte dintr-un mic grup internațional de oameni de știință dedicat studiului de ozon atmosferic, interes care a fost, în mare măsură, utilizat ca un indicator pentru a ajuta studiile circulației atmosferice.[6] Munca ei a contribuit substanțial la descoperirea "găurii din stratul de ozon", lucru care a schimbat comportamentul lumii față de poluare. Interesul ei în măsurarea ozonului atmosferic a condus în mod natural la aplicarea experienței ei în monitorizarea suprafeței de ozon ca parte a studiilor despre poluarea aerului și la măsurarea turbidității atmosferice.[1]

Farkas a fost prima femeie maghiară și, de asemenea, prima femeie din MetService din Noua Zeelandă care a pus piciorul în Antarctica, în 1975.[4] Cele 2 jurnale ale sale din timpul celui de-al doilea război mondial stau la baza cărții Dosarele Farkas.[4]

Decesul și moștenirea

modificare

Farkas a fost prima femeie care a primit Premiul Henry Hill al MetService din Noua Zeelandă în 1986,[1] la pensionare.[7] A primit o recunoaștere specială la simpozionul Quadrennial Ozone din Germania în 1988 pentru cei 30 de ani de contribuție la cercetarea stratului de ozon. [1] Edith a donat unui muzeu o serie de obiecte personale și alte obiecte care au legătură cu cariera ei, inclusiv unele probe de roci din Antarctica, fotografii, publicații și copia originală a romanului despre șederea sa pe cel mai sudic continent. A dus o lungă luptă împotriva cancerul osos[2] și a murit la Wellington pe 3 februarie 1993.[7]

Referințe

modificare
  1. ^ a b c d „Rosslyn Shanks”. iwonderweather. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c Balázs, Dénes (). „In Memóriám: Farkas Edit—Antarktika Kutatója (1921-1993)”. Földrajzi Múzeumi Tanulmányok (în Hungarian). Budapest, Hungary: Magyar Földrajzi Múzeum (12): 109–110. Accesat în .  Balázs, Dénes. „In Memóriám: Farkas Edit—Antarktika Kutatója (1921-1993) PART 2”. 
  3. ^ a b McGlone, Matt; Clarkson, Tom; Fitzharris, Brian Blair (). Unsettled-outlook: New Zealand and the greenhouse effect. Wellington, New Zealand: GP Books. p. 61. ISBN 978-0-477-01465-6. 
  4. ^ a b c d e „The Farkas Files Book 425698”. www.bookemon.com. Bookemon. Accesat în . 
  5. ^ Taylor, Rowan; Smith, Ian (). The State of New Zealand's Environment, 1997. Wellington, New Zealand: New Zealand Government - Ministry for the Environment. p. 10. ISBN 978-0-478-09000-0. 
  6. ^ Bojkov, Rumen D. „The International Ozone Commission (IO3C) Its history and activities related to atmospheric ozone” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  7. ^ a b Munster, R. (). „Edith Elisabeth Farkas 1921-1993”. Földrajzi Múzeumi Tanulmányok (în English). Budapest, Hungary: Magyar Földrajzi Múzeum (12): 110. Accesat în .