Eduard Martirul
Rege al Angliei
Date personale
Născut963 d.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Decedat (15 ani) Modificați la Wikidata
Dorset, Anglia
ÎnmormântatDorset
Wareham (anii 970 d.Hr.)
Shaftesbury Abbey[*][[Shaftesbury Abbey (abbey in Dorset, England (888–1539))|​]] (–secolul al XVI-lea)
Woking ()
Church of St Edward the Martyr, Brookwood[*][[Church of St Edward the Martyr, Brookwood (church in Brookwood, Surrey, UK)|​]] (septembrie 1984) Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (omor cu premeditare[*]) Modificați la Wikidata
PărințiEdgar al Angliei
Æthelflæd sau Wulfthryth
Frați și suroriEdith de Wilton[*]
Ethelred al II-lea cel Șovăielnic Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Wessex
Domnie
Domnie8 iulie 975 – 18 martie 978
PredecesorEdgar al Angliei
SuccesorEthelred al II-lea al Angliei

Eduard Martirul (n. 963 d.Hr. – d. , Purbeck Hills⁠(d), Anglia, Regatul Unit) a fost regele Angliei din 975 până la moartea sa în 978. Eduard a fost fiul cel mare al regelui Edgar, dar nu a fost recunoscut ca moștenitor al tatălui său. La moartea lui Edgar, conducerea Angliei a fost contestată, cu unele susțineri pentru Eduard pentru a-l sprijini să fie rege și alte susțineri pentru fratele său vitreg mai mic, Ethelred, care era recunoscut ca fiul legitim al lui Edgar. Eduard a fost ales rege și a fost încoronat de către principalii susținători ai săi: arhiepiscopul Dunstan și Oswald de Worcester.

Atunci când marii nobili ai regatului, Ælfhere și Æthelwine, s-au certat, războiul aproape izbucnise. În așa numita reacție anti-monastică, nobilii au profitat de slăbiciunea lui Eduard pentru a-l deposeda de mănăstirile benedictine de pe terenurile și proprietățile lor, precum și de alte domenii pe care regele Edgar le acordase vasalilor săi.

Scurta domnie a lui Eduard a luat sfârșit atunci când a fost asasinat la Castelul Corfe în circumstanțe incerte. Trupul său a fost înmormântat cu mare ceremonie la Abația Shaftesbury la începutul anului 980. În 1001 rămășițele sale au fost mutate într-un loc mai important în mănăstire, probabil, cu binecuvântarea fratelui său vitreg, regele Ethelred. Eduard a fost socotit ca sfânt și canonizat.

  1. ^ Edvard Martyren, Store norske leksikon 

Referințe

modificare
  • Fisher, D. J. V. (1952), "The Anti-Monastic Reaction in the Reign of Edward the Martyr", Cambridge Historical Journal (Cambridge: Cambridge University Press) 10 (3): 254–270, JSTOR 3021114
  • Dales, Douglas J. (1988), Dunstan: Saint and Statesman, Cambridge: Lutterworth Press, ISBN 0-7188-2704-X
  • Fell, Christine (1971), Edward, King and Martyr, Leeds Texts and Monographs, Leeds: University of Leeds School of English, ISBN 0-902296-07-8
  • Hart, Cyril (2004), "Edward [St Edward called Edward the Martyr] (c. 962–978)", Oxford Dictionary of National Biography 17, Oxford: Oxford University Press, pp. 783–785, retrieved 2008-05-14
  • Higham, Nick (1997), The Death of Anglo-Saxon England, Stroud: Sutton, ISBN 0-7509-2469-1
  • John, Eric (1996), Reassessing Anglo-Saxon England, Manchester: Manchester University Press, ISBN 0-7190-4867-2
  • Loyn, H. R. (2000), The English Church, 940-1154, Upper Saddle River, NJ: Pearson Education, ISBN 0-582-30303-6
  • Miller, Sean (1999), "Edgar", in Lapidge, Michael, The Blackwell Encyclopedia of Anglo-Saxon England, Oxford: Blackwell, pp. 158–159, ISBN 0-631-22492-0
  • Ridyard, Susan J. (1988), The Royal Saints of Anglo-Saxon England: A Study of West Saxon and East Anglian Cults, Cambridge Studies in Medieval Life and Thought, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0-521-30772-4