Efect inductiv

În chimie și fizică, efectul inductiv este un efect legat de electronii din legături chimice, observat experimental, care presupune transmiterea polarizării sarcinii electrice de-a lungul unei catene de atomi dintr-o moleculă prin inducție electrostatică, ceea ce duce la apariția unui dipol permanent într-o legătură chimică.^[1] Efectul inductiv apare la legăturile sigma, spre deosebire de efectul electromer, care apare la legăturile pi. Baza experimentală este dată de valoarea pKs.

Tipuri modificare

Efectul inductiv poate fi pozitiv sau negativ: +I sau -I. Se poate manifesta la nivelul structurii moleculare în regim permanent sau static I_s sau dinamic I_d în timpul unei reacții chimice.

Exemple modificare

Vezi și modificare

Note modificare

^ Richard Daley. Organic Chemistry, Part 1 of 3. Lulu.com. pp. 58–. ISBN 978-1-304-67486-9.

Bibliografie modificare

C. D. Nenițescu, Chimie Organică, vol. I-II, ediția a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1980

Legături externe modificare

[Daley-1] Richard Daley. Organic Chemistry, Part 1 of 3. Lulu.com. pp. 58–. ISBN 978-1-304-67486-9.

[1]