Elisabeta Maria de Austria
Elisabeta Maria | |
Arhiducesă de Austria | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Elisabeth Marie Henriette Stephanie Gisela von Österreich |
Născută | [1][2][3][4] Laxenburg, Austria Inferioară, Austro-Ungaria |
Decedată | (79 de ani)[5][6] Viena, Austria[7] |
Înmormântată | Hütteldorfer Friedhof[*] |
Părinți | Prințul Rudolf al Austriei Prințesa Stéphanie a Belgiei |
Căsătorită cu | Otto zu Windisch-Graetz[*] (din ) Leopold Petznek[*] (din ) |
Copii | Stéphanie van Windisch-Graetz[*] Prince Franz Joseph of Windisch-Grätz[*][8] Prince Ernst zu Windisch-Grätz[*][8] Prince Rudolf zu Windisch-Grätz[*][8] |
Cetățenie | Austria Cisleithania |
Limbi vorbite | limba franceză[9] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | arhiducesă[*] |
Familie nobiliară | Habsburg-Lorena |
Modifică date / text |
Elisabeta Maria, supranumită Arhiducesa Roșie, (n. , Laxenburg, Austria Inferioară, Austro-Ungaria – d. , Viena, Austria), membră a familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena, a fost o arhiducesă de Austria devenită faimoasă pentru convingerile ei socialiste, fiind membră a Partidului Social Democratic Austriac.
Primii ani
modificareElisabeta s-a născut în Palatul Laxenburg la 2 septembrie 1883, ca fiică a prințului Rudolf și a soției sale, prințesa Stéphanie, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Fiind singurul copil al unicului său fiu (decedat), Elisabeta a fost nepoata favorită a împăratului Franz Joseph al Austriei.
În 1889, când Elisabeta avea puțin peste cinci ani, tatăl ei și baroneasa Maria Vetsera, amanta sa, au fost găsiți morți ca urmare a ceea ce s-a presupus a fi un „pact” de sinucidere în castelul de vânătoare de la Mayerling. Decesul tatălui ei a întrerupt succesiunea dinastică a familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena și a fost un factor pentru destabilizarea Austro-Ungariei, care a culminat cu Primul Război Mondial urmat de dezmembrarea imperiului habsburgic.
După decesul lui Rudolf, Franz Joseph a preluat tutela ei; din ordinul lui, Elisabetei Maria i s-a interzis să părăsească Austria împreună cu mama ei.[10] La o vârstă fragedă ea a manifestat o personalitate puternică, precum și o opoziție la Curtea vieneză.
Bunica ei paternă, frumoasa și capricioasa împărăteasă Elisabeta, nu s-a bucurat să fie identificată ca bunică și nu a fost apropiată de nici unul dintre nepoții ei. Cu toate acestea, după asasinarea ei în 1898, prin testament, Elisabeta Maria a devenit moștenitoarea unei mari părți a bunurilor personale ale împărătesei.
În 1900 mama ei Stéphanie a renunțat la titlul de prințesă moștenitoare pentru a se căsători cu tânărul protestant conte maghiar Elemer Lonyay. Deși Franz Joseph i-a oferit zestre și în cele din urmă Lonyay s-a convertit,[11] Elisabeta a rupt orice contact cu mama sa dezaprobând faptul că ea se recăsătorise, considerând aceasta ca o trădare a memoriei tatălui ei. Mama sa a dezmoștenit-o în 1934.[12]
Note
modificare- ^ Elisabeth Maria Henriette Stephanie Gisela Windisch-Grätz, Find a Grave, accesat în
- ^ Elisabeth Marie Erzherzogin von Österreich, The Peerage, accesat în
- ^ „Arhiducesa Elisabeta Marie de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Elisabeth von Österreich, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Répertoire International des Sources Musicales, accesat în
- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ „Arhiducesa Elisabeta Marie de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c The Peerage
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Moore, George Greville, Society recollections in Paris and Vienna, 1879–1904, D. Appleton and Co., 1908, p. 236
- ^ Anonymous, At the Austrian Court: Recollections of a Royal Governess, D. Appleton & Co., 1915, p.299
- ^ Weissensteiner, Friedrich, Elisabeth, Die rote Erzherzogin [Elisabeth, the red Archduchess]], Vienna, 1982, p.142