Elisabeta de Polonia

Date personale
Elisabeta de Polonia
Ducesă de Boemia, Marchiză de Luzacia
Decedată	2 aprilie 1209
Înmormântată	Brandenburg
Părinți	Mieszko al III-lea al Poloniei Elisabeta de Ungaria[*]
Frați și surori	Anastasia de Polonia[] Ludmila de Polonia[] Mieszko cel Tânăr[] Vladislav al III-lea Picioare Groase Ștefan al Poloniei[] Boleslav de Kuyavia[] Odon de Poznan[]
Căsătorită cu	Conrad al II-lea de Luzacia () Sobeslav al II-lea (din 1173)
Copii	Agnes de Landsberg[]^[1] Matilda de Groitzsch[] Conrad de Lausitz[*]^[1]
Apartenență nobiliară
Titluri	ducesă[] marchiză[]
Familie nobiliară	Piast[*]
Modifică date / text

Elisabeta de Polonia sau Elisabeta de Polonia Mare (în poloneză Elżbieta Mieszkówna; n. ? – d. 2 aprilie 1209), aparținând dinastiei Piast, a devenit succesiv, prin cele două căsătorii ale sale, ducesă de Boemia și marchiză de Luzacia.

Biografie

Elisabeta a fost fiica ducelui Mieszko al III-lea al Poloniei Mari și a primei sale soții, Elisabeta, fiica regelui Béla al II-lea al Ungariei.^[2]

Data exactă a nașterii Elisabetei nu este cunoscută. Sursele medievale nu indică dacă prințesa maghiară, Elisabeta, a fost mama ei. Se crede că aceasta a fost mama ei doar pentru că ele aveau același nume.^[3] Istoricii susțin date diferite ale nașterii ei (în jurul anului 1152^[4] sau 1154^[5]).

Ducesă de Boemia

În jurul anului 1173 Elisabeta s-a căsătorit cu ducele Sobeslav al II-lea al Boemiei. Această unire a fost una dintre multiplele aranjamente dinastice făcute de ducele Mieszko al III-lea. Ca urmare a acestei legături familiale, în 1176 trupele poloneze i-au dat ajutor ducelui Sobeslav al II-lea în lupta împotriva Casei de Babenberg, care cârmuia Ducatul Austriei. În 1178 ducele Frederic al Boemiei (văr al lui Sobeslav al II-lea) a asediat Praga. Elisabeta, care se afla acolo, a fost capturată de Frederic fiind însă curând eliberată. La 27 ianuarie 1179 Sobeslav al II-lea a fost învins în luptă lângă Praga și s-a refugiat în Castelul Skála. După un lung asediu, la sfârșitul anului 1179, Frederic a învins definitiv și a devenit noul conducător al Boemiei.^[6] Elisabeta și soțul ei au plecat în exil în Ungaria,^[7] unde Sobeslav al II-lea a murit la 29 ianuarie 1180.

Marchiză de Luzacia

Elisabeta nu s-a mai întors niciodată în Polonia. La scurt timp după ce Sobeslav a murit, s-a căsătorit cu margraful Conrad al II-lea, cel de-al cincilea fiu al margrafului Dedi al V-lea de Luzacia.

La 16 august 1190 margraful Dedi al V-lea a murit și posesiunile sale au fost împărțite între fiii săi supraviețuitori: cel mai mare dintre ei, Dietrich, a moștenit Sommerschenburg și Groitzsch (ca moștenitor mai mare al mamei sale), iar Conrad, a primit Margrafiatul de Luzacia (principala posesiune a tatălui său) și comitatul Eilenburg. Astfel, prin căsătorie Elisabeta era marchiză de Luzacia și contesă de Eilenburg.

Sfârșitul vieții

La începutul anului 1209 Conrad al II-lea a învins armata fratelui vitreg al Elisabetei, Vladislav al III-lea, în bătălia de la Lubusz. Se presupune că acest eveniment ar fi contribuit la moartea Elisabetei în aprilie 1209. ^[8] Conrad al II-lea a murit un an mai târziu, pe 6 mai 1210. Elisabeta de Polonia este înmormântată în Abația Dobrilugk.

Căsătorii și descendenți

În jurul anului 1173 Elisabeta s-a căsătorit cu ducele Sobeslav al II-lea al Boemiei. Din această căsătorie nu au rezultat copii.

În anii 1180 (dar după 1181) Elisabeta s-a căsătorit cu margraful Conrad al II-lea, cel de-al cincilea fiu al margrafului Dedi al V-lea de Luzacia. Cuplul a avut trei copii:

Conrad, a murit în copilărie;
Matilda, căsătorită cu margraful Albert al II-lea de Brandenburg, a avut numeroși copii;
Agnes, căsătorită cu Henric al V-lea, conte palatin al Rinului.^[9]

Note

^ ^a ^b The Peerage
^ K. Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, a 2-a editie, Poznań, 2004, pp. 236-238 (originea ungară a primei sotii a lui Mieszko al III-lea este incă diputată si descendenta ei controversată).
^ K. Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, Poznań, 2004, p. 240.
^ K. Pieradzka: Elżbieta in Polski słownik biograficzny, vol. VI, 1948, p. 259.
^ O. Balzer: Genealogia Piastów, Cracovia, 1895, p. 199.
^ F. Palacký: Dějiny nation českého v Čechách and v Moravě, Praga, 1939, pp. 123-124.
^ K. Ożóg: Elżbieta: Piastowie. Leksykon biograficzny, Cracovia, 1999, p. 119 (lexiconul biografic nu mentioneaza locul exilului).
^ B. Zientara: Henryk Brodaty i jego czasy, Varsovia, 1997, p. 183.
^ Potrivit unor surse ea a murit fara a avea copii (K. Pieradzka: Elżbieta, in: Polski Słownik Biograficzny, vol. VI, 1948, p. 259).

Bibliografie

Balzer O.: Genealogia Piastów, Cracovia, 1895.
K. Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, a 2-a editie, Poznań, ISBN: 9788385218326
F. Palacký: Dějiny nation českého v Čechách and v Moravě, Praga, 1939
K. Ożóg: Elżbieta: Piastowie. Leksykon biograficzny, Cracovia, 1999, p. 119.

[93182849e1f52a0c3a2c846046c30a37-1] The Peerage

[2] K. Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, a 2-a editie, Poznań, 2004, pp. 236-238 (originea ungară a primei sotii a lui Mieszko al III-lea este incă diputată si descendenta ei controversată).

[3] K. Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, Poznań, 2004, p. 240.

[4] K. Pieradzka: Elżbieta in Polski słownik biograficzny, vol. VI, 1948, p. 259.

[5] O. Balzer: Genealogia Piastów, Cracovia, 1895, p. 199.

[6] F. Palacký: Dějiny nation českého v Čechách and v Moravě, Praga, 1939, pp. 123-124.

[7] K. Ożóg: Elżbieta: Piastowie. Leksykon biograficzny, Cracovia, 1999, p. 119 (lexiconul biografic nu mentioneaza locul exilului).

[8] B. Zientara: Henryk Brodaty i jego czasy, Varsovia, 1997, p. 183.

[9] Potrivit unor surse ea a murit fara a avea copii (K. Pieradzka: Elżbieta, in: Polski Słownik Biograficzny, vol. VI, 1948, p. 259).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]