Wikipedia

Emil Volkers

pictor german
Emil Volkers
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Birkenfeld, Renania-Palatinat, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Düsseldorf, Germania[4] Modificați la Wikidata
CopiiEmil Ferdinand Heinrich Volkers, Fritz Volkers, Carl Volkers, Max Volkers
Cetățenie Marele Ducat de Oldenburg
 Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
pictor de animale[*]​
genre painter[*][[genre painter (painter who specializes in painting scenes of daily life of common people, such as market scenes and domestic settings)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDüsseldorf Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Emil Ferdinand Heinrich Volkers (n. 4 ianuarie 1831, Birkenfeld (Nahe) – d. 30 mai 1905, Düsseldorf) a fost un pictor german specializat în cai și scene de gen.

Biografie

modificare

Volkers a crescut la Birkenfeld, în principatul Birkenfeld, o exclavă a Marelui Ducat de Oldenburg. La stația de poștă din localitate și-a descoperit predilecția pentru cai.

Și-a început studiile artistice la Academia de Arte Vizuale din Dresda, sub îndrumarea profesorilor Ernst Wilhelm Rietschel și Julius Schnorr von Carolsfeld. În 1852 a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din München, sub îndrumarea celebrilor pictori de cai Albrecht Adam și Franz Adam.

În 1857, Volkers s-a stabilit în Düsseldorf unde a devenit membru al asociației artiștilor „Malkasten”. De aici, pleca adesea să viziteze grajduri și herghelii, în special cele din Trakehnen, în Prusia Răsăriteană, și din Celle, în Saxonia Inferioară[5] sau grajdurile lui Friedrich Alfred Krupp, din Essen.[6]

Apoi a călătorit în Italia și România.[7]

La marea expoziție de artă din Berlin, din 1890, Volkers a fost distins cu o medalie de aur.[8]

În 1867, Carol I al României l-a chemat pe Volkers la București, unde i-a propus să devină pictor al casei regale. Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg l-a numit profesor.[9]

Dintre fiii lui Emil Ferdinand Heinrich Volkers, Fritz Volkers (1868–1944) și Carl Volkers (1868–1949) s-au remarcat și ei ca pictori de cai, în timp ce alt fiu al său, Max Volkers (1874-1946), a pictat portrete și peisaje.[10]

Opera (selecție)

modificare

Volkers s-a făcut remarcat în special prin picturile reprezentând cai. Majoritatea lucrărilor au fost în ulei pe pânză. A pictat și portrete realiste ale anumitor cai care aveau o importanță deosebită pentru stăpânii lor. A realizat și combinații de pictură de cai cu portrete de persoane, ca în cazul portretului ecvestru al împăratului Wilhelm I al Germaniei (1872) și al cancelarului Otto von Bismarck (1875), care au pus bazele cultului personalității împăratului Wilhelm.[11]

Volkers a realizat și picturi de gen, având în special ca subiect viața din Peninsula Balcanică, în care a inclus o serie de detalii etnografice.[12] A abordat și teme militare, în care a primat tot redarea cailor. Picturile sale atingeau adeseori o precizie fotografică. Un contemporan al său a apreciat această tendință ca „redare exagerat de precisă” și „abordare dură și nepicturală”, a cărei cauză o găsea în interesul pictorului pentru hipologie și cunoștințele sale în acest domeniu.[13]

  • Picturi semnate de Emil Volkers
  •  
    Ţărani români
  •  
    Wilhelm I în drum spre o inspecţie pe front, 1872
  •  
    Cal negru în peisaj, 1886
  •  
    Sălaș de țigani la Düsseldorf, nedatat

În afară de pictură, Volkers a executat și desene, grafică și ilustrație de carte, mai ales a cărților de specialitate prind caii, ca de exemplu Vorzügliche Pferderassen Europas - „Principalele rase de cai din Europa” (1869) și Abbildungen vorzüglicher Pferde-Rassen - „Imagini ale principalelor rase de cai” (în jurul anului 1880).

  • Pferdeporträt Viktoria (Portretul calului Viktoria), 1857
  • Pferdeporträt Diana (Portretul calului Diana), 1857
  • Wilhelm I. auf dem Weg zur Frontinspektion (Wilhelm I în drum spre o inspecție pe front), 1872
  • Bismarck zu Pferde (Bismarck călare), 1875
  • Rumänisches Landvolk (Țărani români), în jurul anului 1875
  • Pferde auf der Weide (Cai pe pășune), 1881
  • Rappe in Landschaft (Cal negru în peisaj), 1886
  • Pferd und Jagdhund im Stall (Cal și câine de vânătoare în grajd), 1893
  • Pferdeporträt Chamant (Portretul calului Chamant), 1902
  • Zigeunerlager vor Düsseldorf (Sălaș de țigani la Düsseldorf), nedatat
  • Der Ausritt (Plimbare călare), nedatat

Note

modificare
  1. ^ https://rkd.nl/explore/artists/81672, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Emil Volkers (în engleză), RKDartists 
  3. ^ Emil Ferdinand Heinrich Volkers, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  4. ^ https://rkd.nl/explore/artists/81672, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Emil Volkers: Bildnisse vorzüglicher Hengste aus dem königlich Hannoverschen Landgestüt Celle, Hamburg 1857
  6. ^ Stephen Pielhoff: Nicht aus einem Guss. Friedrich Alfred Krupps Beziehungen als Stifter und Mäzen. In: Michael Epkenhans, Ralf Stremmer: (Hrsg.): Friedrich Alfred Krupp. Ein Unternehmer im Kaiserreich. Verlag C.H. Beck, München 2010, ISBN 978-3-406-60670-0, S. 120
  7. ^ Biografie Emil Volkers in der Galerie der Künstler Arhivat în , la Wayback Machine., Webseite im Portal gdk-galerie.de, abgerufen am 27. Dezember 2013
  8. ^ Kurzbiografie (Nachruf) in: Die Kunst. Monatshefte für freie und angewandte Kunst. Elfter Band, Verlagsanstalt F. Bruckmann AG, München 1905 Arhivat în , la Wayback Machine., S. 464, Digitalisat abgerufen im Portal scans.library.utoronto.ca am 27. Dezember 2013
  9. ^ Biografie Volkers, Emil in: Rheinland-Pfälzische Personendatenbank Arhivat în , la Wayback Machine., abgerufen im Portal rlb.de am 27. Dezember 2013
  10. ^ Artikel Volkers, Fritz im Portal stiftung-volmer.de, abgerufen am 28. Dezember 2013
  11. ^ Isabel Skokan: Germania und Italia. Nationale Mythen und Heldengestalten in Gemälden des 19. Jahrhunderts. Lukas Verlag, Berlin 2009 (Dissertation Universität Freiburg 2007), ISBN 978-3-86732-036-8, S. 274
  12. ^ Raimond Selke: Emil Volkers. Chronist des Balkanlebens. In: Weltkunst. Zeitschrift für Kunst und Antiquitäten, 76. Jahrgang, 2006, Heft 2, ISSN 0043-261X, S. 80 f.
  13. ^ Friedrich Schaarschmidt: Zur Geschichte der Düsseldorfer Kunst, insbesondere im XIX. Jahrhundert, herausgegeben vom Kunstverein für die Rheinlande und Westfalen, Verlag August Bagel, Düsseldorf 1902, S. 236, abgerufen im Portal archive.org am 28. Dezember 2013

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Emil Volkers

Literatură

modificare
  • Manfred W. Graf: Der Pferdemaler Prof. Emil Volkers und die Rassen Europas. Druck- und Verlagshaus Frisch (MFB-Verlags-Ges.), Eisenach 1995, ISBN 3-931431-01-0
  • Walter Göhl: Der Pferdemaler Emil Volkers (1831-1905). In: Heimatkalender Landkreis Birkenfeld. Jg. 51, 2006, S. 178–181.
  • Lexikon der Düsseldorfer Malerschule, Band 3, 1997, S. 390
  • Volkers, Emil Ferd. Heinrich. In: Hermann Alexander Müller: Biographisches Künstler-Lexikon. Die bekanntesten Zeitgenossen auf dem Gebiet der bildenden Künste aller Länder mit Angabe ihrer Werke. Bibliographisches Institut, Leipzig 1882, S. 530. Digitalisat


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Emil_Volkers&oldid=15950211