Emin Bektóre
| Emin Bektóre Emin Bektöre | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1906 Bazargic, Dobrogea de Sud  Bulgaria |
| Decedat | 15 aprilie 1995 Turcia |
| Cetățenie | Turcia  |
| Religie | islam |
| Ocupație | folclorist, etnograf, textier, activist |
| Limbi vorbite | limba tătară crimeeană |
| Activitate | |
| Premii | Halk Oyunlari Hizmet Ödülü - 1990 decernat de către Fundatia Culturala Galatasaray in 1990, Zirvedekiler 90 al Revistei Öner |
Modifică date / text  | |
Emin Bektóre (în limba turcă ortografiat: Emin Bektöre; n. 1906, Dobrici, Principatul Bulgariei – d. , Eskişehir, Turcia) a fost un folclorist, etnograf și textier tătar crimeean de origine dobrogeană, militant pentru cauza etniei tătare.[1][2][3]
Biografie
modificareEmin Bektóre s-a născut în anul 1906 în Bazargic, în Dobrogea de Sud. Pe atunci sudul Dobrogei (Cadrilaterul) aparținea Bulgariei, dar între 1913 și 1940 a trecut sub administrație românească. Emin a urmat studiile primare și secundare în România, mai întâi în Bazargic, apoi în București. Încă din copilărie a îndrăgit muzica și dansul popular înscriindu-se în diverse grupuri folclorice românești și bulgărești. Apoi a pus bazele mai multor ansambluri folclorice tătărești. A scris și a realizat numeroase scenete pentru copii printre care Șahin Giray Han, Atilla, Bora, Kîrîm, Kók-kóz Bayar. În 1930 a făcut parte din grupul de intelectuali tătari care la inițiativa și sub conducerea lui Músteğip Úlkúsal a fondat revista Emel din Constanța.[1]
În 1940, purtând cu sine un însemnat tezaur cultural de creații folclorice tătărești, Bektóre a emigrat în Turcia stabilindu-se în Eskișehir.[4] Acolo a continuat transmiterea tradițiilor tătărești reluându-și activitatea de înființare și consiliere a ansamblurilor folclorice. A fost unul dintre precursorii și promotorii inițiativelor folclorice și etnografice din Turcia.[1] Ca urmare a activității sale prolifice și la inițiativa sa, în curriculumul instituțiilor de învățământ din provincia Eskișehir a fost inclus studiul dansului și muzicii tradiționale tătărești.[2]
A militat pentru cauza națiunii tătare. În anii șaizeci s-a reîntâlnit cu Mústecip Úlkúsal și cu alți activiști tătari crimeeni emigrați în Turcia, printre care Cafer Seydamet Kırımer și Edige Kırımal, reluându-și contribuția la seria turcească a revistei Emel. [1]
Note
modificareBibliografie
modificare- Akkaya, Ayșe (). „Türkiye ve Balkanlarda, Folklor Duayenimiz Emin Bektóre”. Kalgay (în turcă). 6 (22): 16–19. Accesat în .
- Edward, Allworth (). The Tatars of Crimea: Return to the Homeland: Studies and Documents (în engleză). Durham, NC: Duke University Press. ISBN 9780822319856.
- Aydın, Filiz Tutku (septembrie 2000), A Case in Diaspora Nationalism: Crimean Tatars in Turkey - A Master’s Thesis (în engleză), Ankara: Department of Political Science and Public Administration, Bilkent University, pp. 72–73
- Akkat, Abdullah (). „The Influences and Changes of the Crimean Tatar Music in the Process”. Rast Musicolgy Journal (în engleză). 1 (1): 4. Accesat în .
Legături externe
modificare- sarki.alternatifim.com (în turcă)
- sarki.alternatifim.com (în turcă)
- sarkisozleri.club Arhivat în , la Wayback Machine. (în turcă)