Emanuel Filibert, Duce de Savoia
Emanuel Filibert | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 8 iulie 1528 Chambéry |
Decedat | (52 de ani) Torino, Italia |
Înmormântat | cappella della Sacra Sindone[*] |
Părinți | Carol al III-lea de Savoia Beatrice a Portugaliei |
Căsătorit cu | Margareta, Ducesă de Savoia |
Copii | Carol Emanuel I de Savoia |
Ocupație | militar politician |
Locul desfășurării activității | Savoia[1] Piemont[1] |
Limbi vorbite | limba spaniolă limba italiană[2] limba franceză[2] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Duke of Savoy[*] |
Familie nobiliară | Casa de Savoia |
Duce de Savoia | |
Domnie | 1553 – 1580 |
Predecesor | Carol al III-lea |
Succesor | Carol Emanuel I |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Emanuel Filibert (italiană Emanuele Filiberto; n. 8 iulie 1528 – d. 30 august 1580) a fost Duce de Savoia din 1553 până în 1580.
Biografie
modificareNăscut la Chambéry, Emanuel Filibert a fost singurul copil care a atins vârsta adultă al Ducelui Carol al III-lea de Savoia și a Infantei Beatrice a Portugaliei. Mama lui era cumnata împăratului Carol Quintul iar viitorul Duce a servit în armata lui Carol în timpul războiului împotriva regelui Francisc I al Franței distingându-se prin capturarea comunei Hesdin în iulie 1553.
O lună mai târziu el a devenit Duce de Savoia, la moartea tatălui său, dar acest lucru a fost doar onorific, marea majoritate a teritoriilor fiind ocupate și administrate de către francezi din 1536. În schimb, el a continuat să servească sub habsburgi în speranța că își va recupera pământurile. A servit pentru vărul său Filip al II-lea al Spaniei ca guvernator al Țărilor de Jos în perioada 1555-1559.[3] Din această poziție el personal a condus invazia în nordul Franței și a obținut o victorie strălucitoare în Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557.[4]
A fost pețitor al Prințesei Elisabeta a Angliei, fiica regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Prin Pacea de la Cateau Cambrésis dintre Franța și Spania, semnată în 1559, ducatul de Savoia a fost redat lui Emanuel Filibert iar el s-a căsătorit cu Margareta a Franței, Ducesă de Berry, sora regelui Henric al II-lea al Franței.[5] Singurul lor copil a fost Carol Emanuel I de Savoia.
În urma morții unchiului său, Henric I al Portugaliei, la 31 ianuarie 1580, Emanuel Filibert a luptat să-și impună drepturile la succesiunea tronului portughez. Și-a dat seama repede că avea o poziție fragilă din cauza pretențiilor lui Filip al II-lea, care a preluat controlul țării, unind Spania și Portugalia.
Emanuel Filibert și-a petrecut domnia recâștigând ceea ce s-a pierdut în războaiele costisitoare cu Franța. Bun strateg politic el a profitat de diferite certuri în Europa pentru a recâștiga încet teritoriile atât de la francezi cât și de la spanioli, inclusiv orașul Torino. De asemenea, el a cumpărat două teritorii. Pe plan intern, el a mutat capitala ducatului de la Chambéry la Torino și a înlocuit latina ca limbă oficială a ducatului cu italiana.[6] El încerca să dobândească teritoriul Saluzzo atunci când a murit la Torino.[7]
Note
modificare- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Henry Kamen, Philip of Spain, (Yale University Press, 1997), 64.
- ^ Henry Kamen, Philip of Spain, 67.
- ^ Henry Kamen, Philip of Spain, 73–74
- ^ Francesco Bruni, ‘La politica linguistica di Emanuele Filiberto’ Arhivat în , la Wayback Machine., Storia della Lingua Italiana, Rai International: Italica.
- ^ Cambridge modern History, Volume 1, Stanley Leathes, G. W. (George Walter) Prothero, Sir Adolphus William Ward, CUP Archive, 1964, pg. 399–400
Emanuel Filibert, Duce de Savoia Naștere: 8 iulie 1528 Deces: 30 august 1580
| ||
Titluri regale | ||
---|---|---|
Predecesor: Carol al III-lea |
Duce de Savoia 1553–1580 |
Succesor: Carol Emanuel I |
Funcții politice | ||
Predecesor: Maria a Austriei |
Guvernator al Țărilor de Jos 1555–1559 |
Succesor: Margareta de Parma |