Emanuel Filibert, Duce de Savoia

(Redirecționat de la Emmanuel Filibert, Duce de Savoia)
Emanuel Filibert
Date personale
Născut8 iulie 1528(1528-07-08)
Chambéry
Decedat (52 de ani)
Torino, Italia
Înmormântatcappella della Sacra Sindone[*][[cappella della Sacra Sindone (chapel housing the Shroud of Turin)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiCarol al III-lea de Savoia
Beatrice a Portugaliei
Căsătorit cuMargareta, Ducesă de Savoia
CopiiCarol Emanuel I de Savoia
Ocupațiemilitar
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiSavoia[1]
Piemont[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă
limba italiană[2]
limba franceză[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuke of Savoy[*][[Duke of Savoy (Monarch of the Duchy of Savoy)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Savoia
Duce de Savoia
Domnie1553 – 1580
PredecesorCarol al III-lea
SuccesorCarol Emanuel I
Semnătură

Emanuel Filibert (italiană Emanuele Filiberto; n. 8 iulie 1528 – d. 30 august 1580) a fost Duce de Savoia din 1553 până în 1580.

Biografie

modificare

Născut la Chambéry, Emanuel Filibert a fost singurul copil care a atins vârsta adultă al Ducelui Carol al III-lea de Savoia și a Infantei Beatrice a Portugaliei. Mama lui era cumnata împăratului Carol Quintul iar viitorul Duce a servit în armata lui Carol în timpul războiului împotriva regelui Francisc I al Franței distingându-se prin capturarea comunei Hesdin în iulie 1553.

 
Emanuel Filibert, Duce de Savoia

O lună mai târziu el a devenit Duce de Savoia, la moartea tatălui său, dar acest lucru a fost doar onorific, marea majoritate a teritoriilor fiind ocupate și administrate de către francezi din 1536. În schimb, el a continuat să servească sub habsburgi în speranța că își va recupera pământurile. A servit pentru vărul său Filip al II-lea al Spaniei ca guvernator al Țărilor de Jos în perioada 1555-1559.[3] Din această poziție el personal a condus invazia în nordul Franței și a obținut o victorie strălucitoare în Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557.[4]

A fost pețitor al Prințesei Elisabeta a Angliei, fiica regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Prin Pacea de la Cateau Cambrésis dintre Franța și Spania, semnată în 1559, ducatul de Savoia a fost redat lui Emanuel Filibert iar el s-a căsătorit cu Margareta a Franței, Ducesă de Berry, sora regelui Henric al II-lea al Franței.[5] Singurul lor copil a fost Carol Emanuel I de Savoia.

În urma morții unchiului său, Henric I al Portugaliei, la 31 ianuarie 1580, Emanuel Filibert a luptat să-și impună drepturile la succesiunea tronului portughez. Și-a dat seama repede că avea o poziție fragilă din cauza pretențiilor lui Filip al II-lea, care a preluat controlul țării, unind Spania și Portugalia.

Emanuel Filibert și-a petrecut domnia recâștigând ceea ce s-a pierdut în războaiele costisitoare cu Franța. Bun strateg politic el a profitat de diferite certuri în Europa pentru a recâștiga încet teritoriile atât de la francezi cât și de la spanioli, inclusiv orașul Torino. De asemenea, el a cumpărat două teritorii. Pe plan intern, el a mutat capitala ducatului de la Chambéry la Torino și a înlocuit latina ca limbă oficială a ducatului cu italiana.[6] El încerca să dobândească teritoriul Saluzzo atunci când a murit la Torino.[7]

  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Henry Kamen, Philip of Spain, (Yale University Press, 1997), 64.
  4. ^ Henry Kamen, Philip of Spain, 67.
  5. ^ Henry Kamen, Philip of Spain, 73–74
  6. ^ Francesco Bruni, ‘La politica linguistica di Emanuele Filiberto’ Arhivat în , la Wayback Machine., Storia della Lingua Italiana, Rai International: Italica.
  7. ^ Cambridge modern History, Volume 1, Stanley Leathes, G. W. (George Walter) Prothero, Sir Adolphus William Ward, CUP Archive, 1964, pg. 399–400


Emanuel Filibert, Duce de Savoia
Naștere: 8 iulie 1528 Deces: 30 august 1580
Titluri regale
Predecesor:
Carol al III-lea
Duce de Savoia
1553–1580
Succesor:
Carol Emanuel I
Funcții politice
Predecesor:
Maria a Austriei
Guvernator al Țărilor de Jos
1555–1559
Succesor:
Margareta de Parma