Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just
| Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Vaux-le-Pénil, Île-de-France, Franța |
| Decedat | (49 de ani)[3] Paris, Prima Republică Franceză |
| Cauza decesului | decapitare |
| Copii | Emmanuel Jean-Baptiste Fréteau[*][4] |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| président de l'Assemblée constituante[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Jean-Joseph Mounier[*] |
| Succedat de | Armand-Gaston Camus[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just (n. 1745, la Vaux-le-Pénil[5] - d. 14 iunie 1794, la Vaux-le-Pénil) a fost un om politic francez.
Originile
modificareEmmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just s-a născut la Vaux-le-Pénil, în anul 1745, într-o familie de nobili.
Activitatea politică
modificareSenior de Vaux-le-Pénil și Saint-Liesne, a fost ales, la 20 martie 1789, deputat al nobilimii „baillage-lor”[6] din Melun și Moret-sur-Loing[7] la Stările Generale din 1789.
Era deja un personaj celebru. Consilier în Parlamentul din Paris, el s-a ilustrat susținând rezistența Parlamentelor la Edictele lui Loménie de Brienne[8]; pentru aceasta, a fost închis la Doullens în 1788. De aceea, nobilimea liberală din regiunea Melun, ostilă Curții, l-a ales în primăvara lui 1789.
La Versailles s-a alăturat repede nobililor liberali care doreau să conteste absolutismul și să reunească cele trei stări într-o Adunare Națională. În dezbateri, a intervenit frecvent: Mirabeau[9] l-a supranumit „cumătra Fréteau”. A fost ales în două rânduri Președinte al Adunării. Partizan convins al Monarhiei Constituționale, el a propus să i se dea lui Ludovic al XVI-lea titlul de „Rege al francezilor”.
După 10 iunie 1792, fiind în dezacord cu noua orientare luată de Revoluție, s-a retras pe proprietatea sa de la Vaux-le-Pénil, pe care o cumpărase bunicul său Héracle Fréteau de Saint-Just, în 1728, și pe care tatăl său construise castelul care există și astăzi.
Sfârșitul vieții
modificareA continuat să participe activ la viața comunei sale, dar fiind declarat „suspect”[10], a fost arestat sub Teroare, la 4 mai 1794. A fost achitat, mulțumită sprijinului acordat de concetățenii săi, dar, în ciuda acestui sprijin, a fost închis la Conciergerie. A fost acuzat de complot contra securității statului. Orice drept la apărare i-a fost refuzat și a fost ghilotinat la 26 prairial din anul II (14 iunie 1794).
Note
modificare- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint-Just, SNAC, accesat în
- ^ Emmanuel, Marie, Michel, Philippe Fréteau De Saint-Just, base Sycomore, accesat în
- ^ https://man8rove.com/fr/profile/za63dau9-emmanuel-freteau-de-peny Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Vaux-le-Pénil este o comună în departamentul Val-de-Marne, cu 10.816 locuitori.
- ^ În Franța Evului Mediu și a Vechiului Regim, circumscripție administrativă și juridică
- ^ Moret-sur Loing este o localitate în departamentul Seine-et-Marne, având 4.476 de locuitori.
- ^ Étienne de Loménie de Brienne (n. Paris, 1727 - † Sens, 1794 a fost un prelat și om de stat francez, arhiepiscop de Toulouse (1763), ministru de finanțe (1787).
- ^ Honoré Gabriel Riqueti, conte de Mirabeau s-a născut la Le Bignon, azi Le Bignon-Mirabeau, departamentul Loiret, în 1749 și a decedat la Paris, în 1791. A fost un nobil și om politic francez, care a sprijinit monarhia constituțională. Deși nobil, a fost reprezentantul stării a treia de la Aix-en-Provence. Starea a Treia, în limba franceză: Tiers état, cuprindea partea din poporul francez care nu aparținea nici clerului (Starea întâi) și nici nobilimii (Starea a doua).
- ^ Legea suspecților a fost votată de Convenție, la 17 septembrie 1793 și a fost abrogată la 4 octombrie 1795. Erau considerați suspecți toți cei care dădeau dovadă de moderație și chiar și cei care nu făcuseră nimic împotriva libertății, dar nici nu făcuseră ceva pentru ea. A fost una dintre cele mai teribile legi emanate de Convenție. A deschis calea celor mai triste excese, fiind motorul Terorii. Vd. Nouveau Petit Larousse Illustré. Dictionnaire Encyclopédique, Librairie Larousse, Paris, 1929.