Eric de Friuli
| Eric de Friuli | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al VIII-lea d.Hr.  Imperiul Franc, Franța |
| Decedat | 799 d.Hr. Liburnia(d) |
| Cauza decesului | ucis în luptă |
| Frați și surori | Erbio[*] Adrian, Count of Orléans[*] Gerold, Prefect of Bavaria[*] Udalrich I[*] Hildegard of Vinzgouw[*][1] |
| Ocupație | aristocrat |
| Limbi vorbite | limba francă[*] limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duke of Friuli[*] (–) |
Modifică date / text  | |
Eric (de asemenea, Heirichus sau Ehericus)[2] (d. 799) a fost duce de Friuli (dux Foroiulensis) de la anul 789 până la moarte.
Eric era fiul mai mare al lui Gerold de Vinzgouw și, ca urmare a căsătoriei surorii sale Hildegard cu Carol cel Mare, cumnatul acestuia din urmă.
Cea mai mare parte a domniei lui Eric a constat în luptele împotriva avarilor stabiliți în Pannonia. În aceste acțiuni, el a fost însoțit de Pepin de Italia, alături de care, în 791, au pus în marș o armată de longobarzi de-a lungul văii râului Drava și au devastat Pannonia, în timp ce Carol cel Mare însuși înainta de-a lungul Dunării, pătrunzând adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin și Eric au continuat să asalteze puternicele fortărețe ale avarilor. Principala fortăreața, celebrul Ring al avarilor, a fost cucerită în două rânduri de către franci și longobarzi. Prada i-a fost trimisă lui Carol la Aachen și redistribuită susținătorilor acestuia.
În 795 sau 796, Eric și Pepin s-au aliat cu guvernatorul (tudun) occidental al avarilor, au condus un atac care a silit pe căpetenia (khagan) avarilor să se supună și au reușit să captureze Hunorum Hringum (Ringul avarilor). Khagan-ul a fost dus la Aachen, unde a fost botezat, primind numele de Theodor. În conformitate cu Annales Fuldenses, khaganul ar fi fost ucis de către proprii săi oameni.
Potrivit Annales Laurissenses, Eric a trimis oameni care să prade Pannonia în 796, la conducerea cărora s-a aflat Vojnomir, duce al croaților din Pannonia.
Cândva între 787 și 796, patriarhul Paulinus al II-lea de Aquileia a scris un Liber Exhortationis, dedicat lui Eric de Friuli. Lucrarea începe din timpurile biblice și, făcând trimiteri la Sfinții Părinți ai Bisericii, oferă instrucțiuni despre cum se poate duce o viață de înaltă ținută morală creștină îndeplinind datorii seculare, exemplul constituindu-l Eric de Friuli.
În 799, Eric a fost ucis în timpul bătăliei de la Trsat, în Liburnia, în cadrul luptei dintre franci și croați. Potrivit cronicii lui Eginhard, el ar fi căzut ca urmare a unei trădări din partea locuitorilor, însă cronicarul franc nu oferă nicio explicație. Locul bătăliei (în limba latină, Tharsatica sau Tarsatica), a fost în mod tradițional identificat ca fiind Trsat, un fort pe o colină ale cărui ruine se află astăzi în orașul croat Rijeka (Fiume).
Note
modificare- ^ La Préhistoire des Capétiens[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ S-a sugerat că numele său ar fi fost o redare eronată a numelui de Munichis.
Bibliografie
modificare- Eginhard. Vita Caroli Magni. Arhivat în , la Wayback Machine. (trad. Samuel Epes Turner), New York, Harper & Brothers, 1880.
- Luitpold Wallach "Alcuin on Virtues and Vices: A Manual for a Carolingian Soldier." Harvard Theological Review, 48 (1955), 3, p. 175-195.
- James Bruce Ross, "Two Neglected Paladins of Charlemagne: Erich of Friuli and Gerold of Bavaria." Speculum, 20 (1945), 2, p. 212–235.
- Thomas Hodgkin, Italy and her Invaders, Clarendon Press, 1895.