Erica (Erica) este un gen de plante arborescente cu circa 860 de specii din familia ericaceelor, răspândite mai ales în Africa tropicală și subtropicală, precum și în regiunea mediteraneană, regiunea atlantică europeană, Europa Centrală și de nord. În România se cultivă Erica carnea (iarbă neagră). Au caliciu divizat până la bază sau cel puțin până la mijloc. Corolă alungit ovoidală sau cilindrică. Filamentele staminelor libere; anterele la bază adeseori cu apendiculi fimbriați. Denumirea de erica provine de la grecescul ereike (latin. ereice), numele speciei Erica arborea (erica arborescentă) la scriitorii antici, probabil derivat din grecescul ereiko — ruptură, deoarece ramurile speciilor acestui gen sunt fragile.[1][2]

Erica
Iarba neagră (Erica carnea)
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiosperme
(neclasificat): Eudicote
(neclasificat): Asteridae
Ordin: Ericales
Familie: Ericaceae
Gen: Erica
L. (1753)

Descrierea modificare

Sunt semiarbuști sau arbuști, rareori arbori multiramificați. Au frunze foarte numeroase, de regulă verticilate, aciculare și persistente. Florile sunt solitare sau adunate în umbele, sau raceme terminale, tetramere, cu 2 sau mai multe bractei. Caliciul este persistent, cu 4 lacinii. Corolă campanulată, alungit ovoidală, urceolată, tubulos umflată sau cilindrică, de obicei mai lungă decât caliciul, cu 4 lacinii persistente, viu colorate, rar albe sau verzui. Stamine 8 (rar 6-7), libere. Antere cu sau fără pinteni. Fructul este o capsulă multispermă. Semințele sunt mici, elipsoidale, rareori obovoidale, cu tegument de regulă aspru.[2]

În România se cultivă iarba neagră (Erica carnea) care este un arbust ramificat, repent, cu frunze liniare, aciculare, subsesile, lucioase, lungi de cca. 7 mm, dispuse câte 3-4 în verticile. Flori de culoarea cărnii, adunate în raceme unilaterale. Caliciu mai scurt decât corola urceolată. Antere ieșite în timpul înfloririi din tubul corolei. Capsula glabră, 4-valvată. Bună meliferă, indicată ca subspontană din Moldova și din munții Făgăraș, răspândită mult în Alpi și în Balcanii de vest, prin locuri însorite, stâncoase. Se cultivă ca arbust ornamental.[1]

Sistematica modificare

Genul Erica cuprinde 858 de specii:[3]

Referințe modificare

  1. ^ a b Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965
  2. ^ a b Academia Republicii Populare Romîne. Flora Republicii Populare Romîne. Volumul VII. Redactor principal: Acad. Traian Săvulescu. Colaboratorii volumului VII: Al. Buia, E. Ghișa, I. Grințescu, M. Gușuleac, I. Morariu, A. Nyárády, Acad. E. I. Nyárády, A. Paucă, M. Răvăruț, Em. Țopa. Editura Academiei Republicii Populare Romîne. 1960
  3. ^ Erica. Plants of the World Online. Royal Botanical Gardens Kew. Retrieved 6 January 2019.

Legături externe modificare