Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou
Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou | |
Poziția | Grecia Centrală Grecia |
---|---|
Coordonate | 38°49′34″N 22°20′11″E / 38.826111°N 22.336389°E |
Suprafață | 13.088,4 ha[1] |
Cod Natura 2000 | GR2440007 |
Modifică date / text |
Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Grecia întinsă pe o suprafață de 13.211,28 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou este situat la coordonatele 38°49′38″N 22°20′10″E / 38.827315°N 22.336209°E.
Înființare
modificareSitul Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în octombrie 1987[2] pentru a proteja 81 de specii de animale.[3][4]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată nu include niciun habitat protejat.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate[3] de păsări (81): uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), minunița (Aegolius funereus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de luncă (Anthus pratensis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), lăstunul mare (Apus apus), Apus pallidus, ciuf-de-pădure (Asio otus), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), ciocârlie-cu-degete-scurte (Calandrella brachydactyla), caprimulg (Caprimulgus europaeus), rândunică roșcată (Cecropis daurica), șerpar (Circaetus gallicus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete alb (Circus macrourus), prepeliță (Coturnix coturnix), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbicum), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), Emberiza caesia, presură de grădină (Emberiza hortulana), Emberiza melanocephala, măcăleandru (Erithacus rubecula), Falco eleonorae, șoim călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturel de seară (Falco vespertinus), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), muscar negru (Ficedula hypoleuca), muscar (Ficedula parva), Ficedula semitorquata, cinteză (Fringilla coelebs), frunzăriță galbenă (Hippolais icterina), Hippolais olivetorum, rândunică (Hirundo rustica), Iduna pallida, capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), sfrâncioc cu cap roșu (Lanius senator), Leiopicus medius, ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), prigoare (Merops apiaster), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), codobatură galbenă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), codobatura galbenă (Motacilla flava), muscar sur (Muscicapa striata), pietrar mediteranean (Oenanthe hispanica), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), grangur (Oriolus oriolus), ciuf-pitic (Otus scops), vrabie negricioasă (Passer hispaniolensis), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), pitulice-fluierătoare (Phylloscopus trochilus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), lăstun de mal (Riparia riparia), mărăcinar (Saxicola rubetra), turturică (Streptopelia turtur), graur (Sturnus vulgaris), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie roșcată (Sylvia cantillans), silvie de câmp (Sylvia communis), silvie-mică (Sylvia curruca), Sylvia ruppeli, Tachymarptis melba, mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), mierlă gulerată (Turdus torquatus), pupăză (Upupa epops)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 68 de specii de păsări.[3]
Note
modificare- ^ http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=GR2440007 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b JMD HP 37338/1807/E103/6-9-2010 (OJ 1495 B)
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou”. Accesat în .
- ^ a b „Ethnikos Drymos Oitis - Koilada Asopou”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .