Wikipedia

Eugène Boudin

pictor francez
Eugène Boudin
Boudin-eugene-c-face-half.jpg
Date personale
Nume la naștereLouis Eugène Boudin Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Honfleur, Normandia de Jos, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Deauville, Normandia de Jos, Franța[8][7] Modificați la Wikidata
Înmormântat cimetière Saint-Vincent[*][[cimetière Saint-Vincent (cemetery located in Paris, in France)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța[9] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Pregătire Eugène Isabey[*][[Eugène Isabey (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăimpresionism  Modificați la Wikidata
Opere importante Harbor at Lormont[*][[Harbor at Lormont (pictură de Eugène Boudin)|​]],  Shore of Trouville[*][[Shore of Trouville (painting by Eugène Boudin)|​]],  The Port of Bordeaux[*][[The Port of Bordeaux (pictură de Eugène Boudin)|​]],  The Beach at Trouville, the Empress Eugénie[*][[The Beach at Trouville, the Empress Eugénie (pictură de Eugène Boudin)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eugène Louis Boudin (n. ,[2][3][4][5] Honfleur, Normandia de Jos, Franța[6][7] – d. ,[2][3][4][5] Deauville, Normandia de Jos, Franța[8][7]) a fost unul dintre primii pictori peisagiști francezi care au pictat în aer liber. Boudin a fost un pictor de scene marine și expert în redarea a tot ceea ce se întâmplă pe mare și de-a lungul țărmurilor sale.

Pastelurile sale, sumare și economice, au adunat splendidul elogiu al lui Baudelaire; [11] iar Corot l-a numit „Regele cerurilor”.[12]

BiografieModificare

 
Le Havre, Portul (1884), Muzeul Brooklyn

Născut la Honfleur, Boudin era fiul unui pilot de port, iar la vârsta de 10 ani, tânărul a lucrat pe un vapor cu aburi care circula între Le Havre și Honfleur. În 1835, familia s-a mutat la Le Havre, unde tatăl lui Boudin a deschis un magazin de papetărie și rame. Aici a lucrat tânărul Eugene, deschizându-și ulterior propriul magazin mic. Tatăl lui Boudin abandonase astfel navigația, iar fiul său a renunțat și el, neavând o vocație reală pentru ea, deși a păstrat până în ultimele zile un mare caracter de marinar: sinceritate, accesibilitate și inimă deschisă.[11]

În magazinul său, în care erau înrămate poze, Boudin a intrat în contact cu artiștii care lucrau în zonă și a expus în magazin picturile lui Constant Troyon⁠(d) și Jean-François Millet, care, împreună cu Jean-Baptiste Isabey și Thomas Couture⁠(d) pe care i-a cunoscut în acest timp, l-au încurajat pe tânărul Boudin să urmeze o carieră artistică. La 22 de ani a abandonat lumea comerțului, a început să picteze tot timpul și a călătorit la Paris în anul următor și apoi prin Flandra. În 1850 a câștigat o bursă care i-a permis să se mute la Paris, unde s-a înscris ca student în atelierul lui Eugène Isabey și a lucrat drept copist la Luvru. Pentru a-și completa veniturile, s-a întors adesea să picteze în Normandia și, din 1855, a făcut excursii regulate în Bretania. La 14 ianuarie 1863 s-a căsătorit cu bretona de 28 de ani Marie-Anne Guédès în Le Havre și și-a stabilit casa la Paris.[13]

 
Bărci cu pânze la Trouville (1884), Galeria de Artă a Universității Yale, Colecția domnului și doamnei Paul Mellon

Maeștrii olandezi din secolul al XVII-lea l-au influențat profund și, la întâlnirea cu pictorul olandez Johan Jongkind⁠(d), care își lăsase deja amprenta în cercurile artistice franceze, Boudin a fost sfătuit de noul său prieten să picteze în aer liber (En plein air⁠(d)). A mai lucrat cu Troyon și Isabey, iar în 1859 l-a întâlnit pe Gustave Courbet, care l-a prezentat lui Charles Baudelaire, primul critic care a adus talentele lui Boudin în atenția publicului când artistul și-a făcut debutul la Salonul de la Paris în 1859.

În 1857-1858, Boudin s-a împrietenit cu tânărul Claude Monet, pe atunci în vârstă de doar 18 ani, și l-a convins să renunțe la desenele sale caricaturale din adolescență și să devină pictor peisagist, ajutându-l să-i insufle mai târziu dragostea pentru nuanțe strălucitoare și jocul luminii pe apă evidente în picturile impresioniste ale lui Monet. Cei doi au rămas prieteni de-o viață, iar Monet a adus mai târziu un omagiu influenței timpurii a lui Boudin. Boudin s-a alăturat lui Monet și tinerilor săi prieteni la prima expoziție impresionistă din 1873, dar niciodată nu s-a considerat un radical sau inovator.

 

Atât Boudin, cât și Monet au trăit în străinătate în timpul războiului franco-prusac din 1870–71, Boudin în Anvers și Monet în Londra; din 1873 până în 1880 soții Boudin au locuit la Bordeaux. Reputația sa în creștere i-a permis să călătorească mult în acea perioadă, vizitând Belgia, Țările de Jos și sudul Franței. A continuat să expună la Saloanele de la Paris, primind o medalie de locul trei la Salonul de la Paris din 1881 și o medalie de aur la Expoziția Universală din 1889. În 1892, Boudin a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare, o recunoaștere oarecum târzie a talentelor sale și a influenței asupra artei contemporanilor săi.

Spre sfârșitul vieții sale, după moartea soției sale în 1889, Boudin a petrecut fiecare iarnă în sudul Franței ca refugiu din cauza stării de sănătate, iar din 1892 până în 1895 a făcut excursii regulate la Veneția. În 1898, recunoscând că viața lui era aproape terminată, s-a întors la casa sa din Deauville, pentru a muri pe 8 august, în apropierea Canalului Mânecii și sub cerul Canalului pe care îl pictase atât de des.[11] A fost înmormântat conform dorințelor sale în Cimitirul Saint-Vincent din Montmartre, Paris.

MoștenireModificare

Premiul Eugène Boudin este un premiu acordat de Société Nationale des Beaux-Arts.

Printre laureații acestui premiu au fost nominalizați următorii pictori:

NoteModificare

  1. ^ http://www2.culture.gouv.fr/public/mistral/leonore_fr?ACTION=RETROUVER&FIELD_1=Cnoms&VALUE_1=Boudin&FIELD_2=PRENOMS&VALUE_2=Eug%e8ne&FIELD_3=DATE%2dNSS&VALUE_3=&FIELD_4=LIEU%2dNSS&VALUE_4=&FIELD_5=Nom%20de%20jeune%20fille&VALUE_5=&FIELD_6=SEXE&VALUE_6=%20&FIELD_7=COTE&VALUE_7=&NUMBER=4&GRP=0&REQ=%28%28Boudin%29%20%3aNOM%2cNOM2%2cNOM%2dJF%2cNOM%2dMARI%2cSURNOM%2cNOTES%20%20ET%20%20%28%28Eug%e8ne%29%20%3aPRENOMS%20%29%29&USRNAME=nobody&USRPWD=4%24%2534P&SPEC=9&SYN=1&IMLY=&MAX1=1&MAX2=1&MAX3=100&DOM=All  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d „Eugène Boudin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d Eugène Boudin (în engleză), RKDartists 
  5. ^ a b c d Eugène Louis Boudin (în engleză), Boudin, Eugène Louis[*][[Boudin, Eugène Louis (encyclopedia article)|​]] 
  6. ^ a b „Eugène Boudin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c d Буден Эжен, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  8. ^ a b „Eugène Boudin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ ​, , accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ a b c Wedmore 1911.
  12. ^ Sterling, Charles and Salinger, Margaretta, French Paintings: A Catalogue of the Collection of the Metropolitan Museum of Art. XIX-XX Centuries, Volume 3, New York: Metropolitan Museum of Art, 1967, p. 134.
  13. ^ „Boudin route”. impressionisms routes. Accesat în . 

ReferințeModificare

  •   Wedmore, Frederick (). „Boudin, Eugène”. În Chisholm, Hugh. Encyclopædia Britannica. 4 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 314.  Acesta conține o discuție detaliată a lucrărilor sale.
  • Gustave Cahen, Eugène Boudin (Paris, 1899); Arsène Alexandre, Essais ; Frederick Wedmore, Whistler și alții (1906).

Legături externeModificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eugène_Boudin&oldid=15613729