Eugen Coca

Date personale
Eugen Coca

Născut	15 aprilie 1893 Cureșnița, raionul Soroca, Republica Moldova
Decedat	9 ianuarie 1954 (60 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS
Înmormântat	Cimitirul Central din Chișinău
Cetățenie	Imperiul Rus Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	violonist compozitor
Activitate
Instrument(e)	vioară
Modifică date / text

Eugen Coca (n. 15 aprilie 1893, Cureșnița, raionul Soroca, Republica Moldova – d. 9 ianuarie 1954, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un violonist și compozitor sovietic moldovean.

A compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de camera, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. Mai cunoscute sunt două simfonii și două poeme simfonice. Una din capodoperele sale este opera Pasărea Măiastră, bazată pe o legendă populară.

Biografie

S-a născut la 3 aprilie 1893 (pe stil vechi) în Cureșnița, ținutul Soroca, gubernia Basarabia.

De mic a învățat să cânte la vioară cu tatăl său, Costache Coca, lăutar renumit din părțile Sorocii.

A devenit violonist în orchestra Teatrului dramatic și în orchestra de muzică populară condusă de lăutarul A. Poleacov (Chișinău, 1905-1908), studiind concomitent vioara cu T. Grama și I. Finkel.

A fost apoi violonist în Orchestra simfonică din Eupatoria (1912-1913), în orchestra Teatrului de opera Sibiriakov din Kostroma (1913-1914) și trupa S. Zimin din Moscova (1914-1915).

În anii 1915-1917, a studiat vioara sub îndrumarea profesorilor Tall din Moscova și Malișevski din Odesa. A fost violist în Orchestra simfonică „George Enescu" din Iași (1919-1925). A luat lecții de vioara cu I. Finkel (1924-1926) și de compoziție cu Gheorghi Iațentkovski (1932) la Conservatorul Unirea din Chișinău.

Eugen Coca a fost profesor de armonie, teorie și compoziție și dirijor la Școala de muzică din Cetatea Albă; violonist la Orchestra Radio București (1934-1940); dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău (1944) și al Orchestrei Radio Chișinău (1944).

Membru al Societății Compozitorilor Romini (1935); membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova, filiala U. C. din U. R. S. S. (1940). Mențiunea II pentru Tablou simfonic (1936) și Mențiunea I pentru Capriciu român (1937) la Premiul de compoziție „George Enescu". Maestru emerit al artei din Republica Moldova (1946).

Eugen Coca a compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de cameră, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. A avut elevi ca B. Podgurschi (violonist). A colaborat cu: I. Dailis, N. Cereșnea, T. Iațentkovski, J. Bobescu, G. Enescu, L. Feldman, V. Jianu, Gh. Manole, C. Țurcan, A. Theodorescu, N. Propișcean, V. Boz, M. Duda, P. Bacinin etc.

Bibliografie

Predescu, L., Enciclopedia Cugetarea, București, 1940;
Compozitorul Eugeniu Constantinovici Coca, în: „Tineretul Moldovei", 7. VII. 1946, Chișinău;
Manuilov, M., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 10. IX. 1954, Chișinău;
Manuilov, M., Evgheni Coca, Chișinău, 1955; idem, 1959;
Manuilov, M., Compozitorul și folclorul, în: „Cultura Moldovei", 10. III. 1957, Chișinău;
Manuilov, M., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Octombrie", nr. 2, 1955, Chișinău;
Ceaicovschi, G., Eugeniu Coca, în: E. Coca, „Opere alese", Chișinău, 1960;
Tkaci, E., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 16. IV. 1963, Chișinău;
Evghenieva, M., Cintăreț alplaiurilor Moldovei, în: „Cultura Moldovei", 18. IV. 1963;
Teatralnaia ențiklopedia, vol. Ill, 1964, Moscova;
Țibulschi, I., Eugeniu Coca, în: Calendar de masă", Chișinău, 1967;
Eugeniu Coca, în: „Calendarul datelor memorabile ale Moldovei pe anul 1968", Chișinău, 1968;
In amintirea lui Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 13. VI. 1968, Chișinău;
Eugeniu Coca, în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1969;
Coca-Vrinceanu, 13. IV. 1968, Chișinău;
Ramova, F., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialista", 3. IV. 1968, Chișinău;
Coca, M., Eugeniu Coca, în: „Enciclopedia sovietică moldovenească", vol. Ill, Chișinău, 1972;
Grama, M., Eugenia Coca, în: „Cultura", 14. IV. 1973, Chișinău;
Vrînceanu, M., Muzică pentru popor, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 14. IV. 1973;
Eugeniu Coca în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1974;
Eugeniu Coca (1893-1954). Indict personal de literatură, Chișinău, 1976;
Vasiliev, T., In fata unei orchestre nevăzute, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 2. III. 1974;
Coca, M., Tatăl meu, în: „Literatura și arta", hișinău;
Bulat, N., Portativepe floarea sufletului, în: „Moldova socialista", 2. IV. 1983, Chișinău;
Păcuraru, I., Eugeniu Coca la 90 de ani din ziua nașterii, în: „Calendar 1983",
Ureche, E., Ochii pe care nu pot să-i uit, în: „Literatura și arta", 14. IV. 1983, Chișinău;
Nagacevschi, E., Eugeniu Coca, în: „Arta-92". Studii, cercetări și documente, Chișinău, 1992;
Pereteatcu, A., Amintirile sunt și ele un fel de întâlnire, în: „Curierul de seară", 4. V. 1993, Chișinău;
Ceaicovschi-Mereșanu, G., Obsedat de folclor, în: „Moldova suverană", 14. IV. 1993, Chișinău;
Arabagiu, R., Muzica nu poate fi pusă pe trunchiul eșafodului, în: „Glasul națiunii", nr. 20, 1993, Chișinău.
Serafim Buzilă , Interpreți din Moldova, Lexicon enciclopedic (1460-1960), Chișinău 1996.

Legături externe

Eugen Coca Biografie Arhivat în 10 decembrie 2011, la Wayback Machine.