Eugen Coca

muzician moldovean
Eugen Coca
Stamp of Moldova 289.gif
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cureșnița, raionul Soroca, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Romania.svg Regatul României
Flag of the Soviet Union (1924–1955).svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațieviolonist
compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)vioară  Modificați la Wikidata

Eugen Coca (n. 15 aprilie 1893, Cureșnița, ținutul Soroca, Imperiul Rus – d. 9 ianuarie 1954, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un violonist și compozitor sovietic moldovean.

A compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de camera, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. Mai cunoscute sunt două simfonii și două poeme simfonice. Una din capodoperele sale este opera Pasărea Măiastră, bazată pe o legendă populară.

BiografieModificare

S-a născut la 3 aprilie 1893 (pe stil vechi) în Cureșnița, ținutul Soroca, gubernia Basarabia.

De mic a invățat să cânte la vioară cu tatăl său, Costache Coca, lăutar renumit din părțile Sorocii.

A devenit violonist în orchestra Teatrului dramatic și în orchestra de muzică populară condusă de lăutarul A. Poleacov (Chișinău, 1905-1908), studiind concomitent vioara cu T. Grama și I. Finkel.

A fost apoi violonist în Orchestra simfonică din Eupatoria (1912-1913), în orchestra Teatrului de opera Sibiriakov din Kostroma (1913-1914) și trupa S. Zimin din Moscova (1914-1915).

În anii 1915-1917, a studiat vioara sub îndrumarea profesorilor Tall din Moscova și Malișevski din Odesa. A fost violist în Orchestra simfonică „George Enescu" din Iași (1919-1925). A luat lecții de vioara cu I. Finkel (1924-1926) și de compoziție cu Gheorghi Iațentkovski (1932) la Conservatorul Unirea din Chișinău.

Eugen Coca a fost profesor de armonie, teorie și compoziție și dirijor la Școala de muzică din Cetatea Albă; violonist la Orchestra Radio București (1934-1940); dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău (1944) și al Orchestrei Radio Chișinău (1944).

Membru al Societății Compozitorilor Romini (1935); membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova, filiala U. C. din U. R. S. S. (1940). Mențiunea II pentru Tablou simfonic (1936) și Mențiunea I pentru Capriciu român (1937) la Premiul de compoziție „George Enescu". Maestru emerit al artei din Republica Moldova (1946).

Eugen Coca a compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de cameră, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. A avut elevi ca B. Podgurschi (violonist). A colaborat cu: I. Dailis, N. Cereșnea, T. Iațentkovski, J. Bobescu, G. Enescu, L. Feldman, V. Jianu, Gh. Manole, C. Țurcan, A. Theodorescu, N. Propișcean, V. Boz, M. Duda, P. Bacinin etc.

BibliografieModificare

  • Predescu, L., Enciclopedia Cugetarea, București, 1940;
  • Compozitorul Eugeniu Constantinovici Coca, în: „Tineretul Moldovei", 7. VII. 1946, Chișinău;
  • Manuilov, M., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 10. IX. 1954, Chișinău;
  • Manuilov, M., Evgheni Coca, Chișinău, 1955; idem, 1959;
  • Manuilov, M., Compozitorul și folclorul, în: „Cultura Moldovei", 10. III. 1957, Chișinău;
  • Manuilov, M., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Octombrie", nr. 2, 1955, Chișinău;
  • Ceaicovschi, G., Eugeniu Coca, în: E. Coca, „Opere alese", Chișinău, 1960;
  • Tkaci, E., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 16. IV. 1963, Chișinău;
  • Evghenieva, M., Cintăreț alplaiurilor Moldovei, în: „Cultura Moldovei", 18. IV. 1963;
  • Teatralnaia ențiklopedia, vol. Ill, 1964, Moscova;
  • Țibulschi, I., Eugeniu Coca, în: Calendar de masă", Chișinău, 1967;
  • Eugeniu Coca, în: „Calendarul datelor memorabile ale Moldovei pe anul 1968", Chișinău, 1968;
  • In amintirea lui Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 13. VI. 1968, Chișinău;
  • Eugeniu Coca, în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1969;
  • Coca-Vrinceanu, 13. IV. 1968, Chișinău;
  • Ramova, F., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialista", 3. IV. 1968, Chișinău;
  • Coca, M., Eugeniu Coca, în: „Enciclopedia sovietică moldovenească", vol. Ill, Chișinău, 1972;
  • Grama, M., Eugenia Coca, în: „Cultura", 14. IV. 1973, Chișinău;
  • Vrînceanu, M., Muzică pentru popor, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 14. IV. 1973;
  • Eugeniu Coca în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1974;
  • Eugeniu Coca (1893-1954). Indict personal de literatură, Chișinău, 1976;
  • Vasiliev, T., In fata unei orchestre nevăzute, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 2. III. 1974;
  • Coca, M., Tatăl meu, în: „Literatura și arta", hișinău;
  • Bulat, N., Portativepe floarea sufletului, în: „Moldova socialista", 2. IV. 1983, Chișinău;
  • Păcuraru, I., Eugeniu Coca la 90 de ani din ziua nașterii, în: „Calendar 1983",
  • Ureche, E., Ochii pe care nu pot să-i uit, în: „Literatura și arta", 14. IV. 1983, Chișinău;
  • Nagacevschi, E., Eugeniu Coca, în: „Arta-92". Studii, cercetări și documente, Chișinău, 1992;
  • Pereteatcu, A.,Amintirile sunt și ele un fel de intilnire, în: „Curierul de seară", 4. V. 1993, Chișinău;
  • Ceaicovschi-Mereșanu, G., Obsedat de folclor, în: „Moldova suverană", 14. IV. 1993, Chișinău;
  • Arabagiu, R., Muzica nu poate fi pusă pe trunchiul eșafodului, în: „Glasul națiunii", nr. 20, 1993, Chișinău.
  • Serafim Buzilă , Interpreți din Moldova, Lexicon enciclopedic (1460-1960), Chișinău 1996.

Legături externeModificare