Europa (mitologie)
| Europa | |
 | |
| Civilizația | greacă antică |
|---|---|
| Căsătorit cu | Asterios[*]  |
| Urmași | Minos[1][2] Radamant[1][3] Carnus[*] Dodon[*] Sarpedon[*][4] Alagonia[*] |
| Tată | Agenor[*] |
| Mamă | Telephassa[*] |
| Bunic | Poseidon[5] |
| Bunică | Libya (mitologie)[5] |
| Frați | Cilix[*] Cadmus[*] Phoenix[*] |
Modifică date / text  | |
Europa era fiica regelui Agenor, care domnea în Fenicia. Vrăjit de frumusețea ei, Zeus plănuiește să o fure, se preschimbă într-un taur frumos și se alătură turmelor regelui.
În timp ce Europa, împreună cu însoțitoarele sale, culegea flori, remarcă frumusețea taurului pe care-l încalecă.
Zeus o răpește, ducând-o pe insula Creta. Pe insulă o seduce (netăinuindu-i că are soție), astfel, ea îi devine amantă.
Aflând adevărul, Europa, înșelată, se aruncă de pe o stâncă în mare, însă Afrodita o salvează. Pământul pe care a fost adusă de Zeus va primi numele ei. Europa i-a dăruit lui Zeus doi fii: Minos, care va ajunge regele Cretei, și Eac, judecător al lumii umbrelor.
EtimologieModificare
În mitologia Greciei antice, Europa a fost o prințesă feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor el a dus–o pe insula Creta, unde a dat naștere lui Minos, Rhadamanthus și Sarpedon.In alta varianta,Europa ar fi fost o nimfa.
BibliografieModificare
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989.
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2.
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3.
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2.