Deschide meniul principal

Evanghelia după Ioan este ultima evanghelie din canonul Noului Testament. În mod tradițional îi este atribuită apostolului Ioan. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim.[1][2][3][4][5][6]

Alți autori care sunt de părere că i se cunoaște autorul (opinie minoritară) subscriu la ideea că a fost publicată anonim.[7][8][9][10]

Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate:[3][11][12]

„Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viața lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creștini din a doua sau a treia generație, trăind în alte țări decât Isus (și Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanțe diferite și adresându-se unui public diferit.[12]
Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.

Evanghelia după Ioan a fost scrisă, după părerea lui Harris, între anii 90 și 100.[13][14] Ea este astfel cea mai târziu scrisă dintre evangheliile canonice.[13][15]

Evanghelia după Ioan nu face parte dintre evangheliile sinoptice.

Evanghelia existentă a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.[16] De exemplu dialogul dintre Nicodim și Isus (Ioan 3:1-12) se bazează pe un joc de cuvinte care e imposibil în aramaică, fiind posibil doar în greacă.[16][17]

Pilda apocrifăModificare

Parabola cu femeia prinsă în preacurvie (Ioan 7:53-8:11), numită Pericope Adulterae sau Pericope de Adultera, constă din versete apocrife: povestirea nu apare în cele mai vechi și mai credibile manuscrise ale Evangheliei după Ioan,[18] stilul povestirii este diferit de restul Evangheliei, ea include un număr de cuvinte și de fraze care îi sunt străine acestei Evanghelii,[19] lipsește bărbatul prins în preacurvie (conform Legii lui Moise, trebuiau uciși atât femeia cât și bărbatul prinși în adulter);[20][21] consensul științific în critica textuală este că această povestire a fost scornită de copiștii manuscriselor Bibliei.[19] Traducerea New International Version a Bibliei arată că cele mai vechi și mai de încredere manuscrise ale Evangheliei după Ioan, împreună cu alte izvoare străvechi, nu conțin versetele Ioan 7:53-8:11.[22]

NoteModificare

  1. ^ E P Sanders, The Historical Figure of Jesus, (Penguin, 1995) page 63 - 64.
  2. ^ Bart D. Ehrman (2000:49) The New Testament: a historical introduction to early Christian writings. Oxford University Press.
  3. ^ a b Ehrman, Bart D. (). Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew. Oxford University Press. p. 235. ISBN 978-0-19-518249-1. 
  4. ^ Keith Fullerton Nickle (). The Synoptic Gospels: An Introduction. Westminster John Knox Press. p. 43. ISBN 978-0-664-22349-6. 
  5. ^ Witherington, Ben (). The Gospel Code: Novel Claims About Jesus, Mary Magdalene and Da Vinci. InterVarsity Press. p. 44. ISBN 978-0-8308-3267-5.  Notă: deși Witherington nu e personal de acord că nu i se cunoaște autorul Evangheliei după Matei, recunoaște totuși că aceasta este ceea ce consideră cei mai mulți cercetători ai Bibliei.
  6. ^ Harris, Stephen L. (). Understanding the Bible (ed. a opta). New York, New York: McGraw-Hill. p. 381. ISBN 978-0-07-340744-9. OCLC 436028175. Most contemporary scholars doubt that the apostle John wrote the document that bears his name. 
  7. ^ Bromiley, Geoffrey W. (). „MATTHEW, GOSPEL ACCORDING TO.”. International Standard Bible Encyclopedia, Volume III: K-P. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 287. ISBN 978-0-8028-3783-7. Matthew, like the other three Gospels is an anonymous document. 
  8. ^ Donald Senior; Paul J. Achtemeier; Robert J. Karris (). Invitation to the Gospels. Paulist Press. p. 328. ISBN 978-0-8091-4072-5. 
  9. ^ F. F. Bruce; Frederick Fyvie Bruce (). The Gospel of John: Introduction, Exposition, Notes. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 1. ISBN 978-0-8028-0883-7. 
  10. ^ Patrick J. Flanagan (). The Gospel of Mark Made Easy. Paulist Press. p. 16. ISBN 978-0-8091-3728-2. 
  11. ^ Ehrman, Bart D. (). Truth and Fiction in The Da Vinci Code : A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine. Oxford University Press, USA. p. 110. ISBN 978-0-19-534616-9. 
  12. ^ a b Ehrman, Bart D. (). The Lost Gospel of Judas Iscariot : A New Look at Betrayer and Betrayed: A New Look at Betrayer and Betrayed. Oxford University Press, USA. p. 143. ISBN 978-0-19-971104-8. 
  13. ^ a b Harris, Stephen L., Understanding the Bible. Palo Alto: Mayfield. 1985.
  14. ^ Harris, Stephen L. (). Understanding the Bible (ed. a opta). New York, New York: McGraw-Hill. p. 327. ISBN 978-0-07-340744-9. OCLC 436028175. 
  15. ^ Raymond E. Brown. An Introduction to the New Testament.
  16. ^ a b Bart D. Ehrman, MDiv, PhD. Historical Jesus. 'More Historical Criteria.' The Teaching Company, 2000, Lecture 10.
  17. ^ Blackaby, Henry (). HCSB Experiencing the Word New Testament. B&H Publishing Group. p. 210. ISBN 978-1-58640-482-6. 
  18. ^ Vezi de exemplu Codex Sinaiticus.
  19. ^ a b Bart D. Ehrman (2005:63-65) Misquoting Jesus. The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperCollins Publishers, New York.
  20. ^ Deuteronom 22:22.
  21. ^ Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 9.
  22. ^ John 7:52-8:11 (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and many other ancient witnesses do not have John 7:53—8:11. A few manuscripts include these verses, wholly or in part, after John 7:36, John 21:25, Luke 21:38 or Luke 24:53.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj.

Legături externeModificare