Exil

Exilul este o formă de pedepsire prin care o persoană (sau un grup de persoane) este forțată să-si părăsească căminul, sau o măsură prin care i se interzice întoarcerea acasă sub amenințarea închisorii sau a pedepsei cu moartea.

În dreptul roman exsilium denota atât exilul voluntar, cât și exilarea ca alternativă la pedeapsa cu moartea.

Se face deosebirea dintre exilul intern, (schimbarea forțată a domiciliului în interiorul propriei țări) și exilul extern sau deportarea în afara țării de reședință.

Exilul persoanelor

Exilul a fost folosit ca o formă de pedepsire, în mod special pentru oponenții politici ai celor aflați la putere. Folosirea exilului pentru scopuri politice poate fi uneori folositoare pentru guverne, pentru că împiedică exilații să mai organizeze lupta împotriva puterii, sau nu îi transformă în martiri în cazul în care ar cădea în luptă sau ar fi executați.

Exilul a reprezentat o pedeapsă severă pentru oameni precum Ovidiu sau Du Fu, exilați în regiuni ciudate sau subdezvoltate, rupți de sursele de venit, de familie și de prieteni. Dante descrie suferințele exilului în Divina Comedie:

«. . . Tu lascerai ogne cosa diletta

più caramente; e questo è quello strale

che l'arco de lo essilio pria saetta.

Tu proverai sì come sa di sale

lo pane altrui, e come è duro calle

lo scendere e 'l salir per l'altrui scale . . .»

". . . Vei lăsa în urmă tot ceea iubești

mai mult; aceasta e acea săgeată

pe care arcul exilului o trage mai întâi.

Tu vei afla cât de sărat este gustul

pâinii unui străin și cât de greu este

să urci și să cobori scara altora. . ."

Paradiso XVII: 55-60

Vezi și

Lectură suplimentară

Eretescu, Constantin. Exilul ca metamorfoză : articole politice și literare. București, Editura Spandugino, 2023, 320 p., ISBN 978-630-6543-18-2