Fabius Maximus
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Fabius Maximus | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Roma Antică  |
| Decedat | 203 î.Hr.[2] Roma, Republica Romană |
| Părinți | Quintus Fabius[*] |
| Copii | Quintus Fabius Maximus[*][3][4] |
| Ocupație | Ancient Roman politician[*] ancient Roman military personnel[*] |
| Limbi vorbite | limba latină |
| Dictator roman | |
| Cenzor | |
| Consul | |
| În funcție – [1] | |
| Senator roman | |
Modifică date / text  | |
Fabius Maximus (n. aprox. 275 î.e.n - d. 203 î.e.n, Roma) a fost un om politic roman care și-a câștigat porecla de Cunctator - cel care amână - din cauza tacticii lui de a amâna o luptă decisivă cu Hanibal.
Fabius Maximus cunctator are meritul de a fi văzut că niciun general din armata romană nu se ridica în acea perioadă la geniul tactic al lui Hanibal, și a amânat o luptă decisivă pentru că, aflată pe teritoriul străin, armata cartagineză ducea lipsă de hrană, echipament nou și întăriri.
După Bătălia de la Cannae, la cererea senatului, Fabius Maximus a revenit în fruntea Romei și a luat decizia de a înființa noi legiuni, scăzând vârsta de încorporare, relaxând criteriile necesare pentru înrolare, astfel încât să poată apăra Roma.
Viața lui Fabius Maximus a fost descrisă de Plutarh în lucrarea sa Vieți Paralele[5]
Referințe și note
modificare- ^ a b The Magistrats of the Roman Republic[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q. Fabius (116) Q. f. Q. n. Fal.? Pup.? Maximus Ovicula Verrucosus Cunctator, Digital Prosopography of the Roman Republic, accesat în
- ^ Digital Prosopography of the Roman Republic, accesat în
- ^ Q. Fabius (116) Q. f. Q. n. Fal.? Pup.? Maximus Ovicula Verrucosus Cunctator, Digital Prosopography of the Roman Republic, accesat în
- ^ Plutarh, Vieți paralele, traducere, notă introductivă, notițe introductive și note de prof. univ. N.I.Barbu, Editura Științifică, București (1960-1971)
