Facultatea de Energetică (Universitatea Politehnica din București)

Facultatea de Energetică.jpg
Facultatea de Energetică
Înființare 1950
Aparține de Universitatea Politehnica din București
Decan Prof. dr. ing. Horia Necula
Sediul București, România, Splaiul Indepndenței 313
Tel./Fax +4.021.402.9433 / +4.021.402.9322
Website www.energ.pub.ro

Facultatea de Energetică din cadrul Universității Politehnica din București este o școală de învățământ superior tehnic din România, în care se pregătesc anual peste 2000 studenți și activează peste 100 de cadre didactice.

IstoricModificare

După aproximativ trei decenii de la apariția în anul 1921 a primelor forme ale învățământului energetic universitar din România, în anul 1950, creșterea cererii de energie electrică și termică, necesitatea de construire a unor instalații moderne, consolidarea unui sistem interconectat la nivel național și implicarea activa a unor personalități vizionare au impus crearea Facultății de Energetică, la Institutul POLITEHNIC București, cu trei specializari: Termoenergetică, Electroenergetică și Hidroenergetică.

La 11 ani de la inființare, în anul 1961, facultatea s-a dezvoltat prin înființarea secției de Automatică, care în 1966 s-a desprins din nucleul initial și a devenit facultate de sine stătătoare. In anii 1967 și 1972 s-au înființat specializarile Centrale Nuclearo-Electrice și Energetica Industrială. Transformările profunde declanșate în 1990 prin trecerea la economia de piață au determinat restructurări de fond și în domeniul producției, transportului și distribuției energiei electrice și termice bazate pe noi soluții tehnice, financiare și organizaționale, având ca obiective creșterea eficienței energetice și protecția mediului ambiant. Pentru a face față noilor provocări de pe piața muncii, Facultatea de Energetică a dezvoltat trei noi specializări: Ingineria Mediului, Ingineria Economică și Informatică Aplicată în Energetică.

În anul 2006, evoluția mediului economic și restructurările la nivelul sistemului energetic au determinat transformarea specializărilor Electroenergetică și Energetică Industrială, atât ca forma cât și ca denumire, în Ingineria Sistemelor Electroenergetice, respectiv Managementul Energiei. Odată cu implementarea sistemului Bologna, respectiv a sistemului bazat pe puncte de credit transferabile, s-a trecut totodată de la învățământul de 5 ani la cel de licență de 4 ani, cu posibilitate continuării studiilor în cadrul programelor de master de 2 ani. În prezent, în cadrul facultății sunt oferite 11 programe de master, din care unul în limba engleză, ce oferă specializarea în direcții de actualitate ale domeniului ingineriei energetice. Doctoratul - cel de-al treilea ciclu de pregătire universitară, se asigură în cadrul facultății noastre prin școala doctorală înființată în anul 2012.

Colaborările internaționale au permis în utimii ani dezvoltarea unor programe de dublă diplomă cu universități de prestigiu din Franța și Italia, atât la nivelul studiilor de licentă și masterat, căt și a celor de doctorat. Relațiile stabilite cu partenerii industriali și de cercetare, naționali și transnaționali, au condus la semnarea mai multur protocoale de colaborare, pentru burse private, stagii de practică și premii pentru studenții facultății.

Decanii Facultății de EnergeticăModificare

  • OSCAR KREINDLER (1950 - 1956)
  • ION ANTONIU (1956 - 1957)
  • MARIUS PREDA (1957 - 1963)
  • GLEB DRĂGAN (1963 - 1971)
  • ALEXANDRU DIACON (1971 - 1980)
  • ION IORDĂNESCU (1980 - 1984)
  • JULIETA FLOREA (1984 - 1990)
  • DUMITRU CEZAR IONESCU (1990 - 2000)
  • ADRIAN BADEA (2000 - 2006)
  • GABRIEL BAZACLIU (2006 - 2008)
  • GEORGE DARIE (2008 - 2012)
  • CONSTANTIN BULAC (2012 - 2016)
  • HORIA NECULA (2016 - prezent)

Personalități ale Facultății de EnergeticăModificare

Dionisie Menelas Germani (1877- 1948) este considerat unul dintre cei mai importanți specialiști români în hidraulică și hidrotehnică, autor în 1942 al primului tratat de hidraulică apărut în România - "Hidraulică teoretică și aplicată". Germani a efectuat și prezentat teoretic, prin lucrări experimentale și chiar prin originale construcții, ideile sale novatoare din hidraulică și mecanica fluidelor, cu preocupări speciale în teoria similitudinii. A condus lucrările de alimentare cu apă potabilă a orașului București și a întocmit studiul și proiectul general de canalizare a Capitalei. După finalizarea acestor lucrări a realizat proiectele pentru canalizare și alimentare cu apă a orașelor Brăila, Pitești, Galați, Curtea de Argeș, Ploiești, Turnu Măgurele, Târgoviște, Satu Mare și Tulcea.

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) academician român, profesor de mașini electrice, autor al primului tratat de mașini electrice in limba română, cel care a elaborat primul proiect de electrificare a căii ferate Ploiesti-Brașov.

Constantin N. Dinculescu (1898-1987) este considerat fondatorul școlii românești de centrale electrice. În 1945 a întocmit planul de electrificare a țării și este autorul planului de electrificare a liniei de cale ferată București – Ploiești – Brașov, la care a aplicat cea mai noua soluție a timpului, utilizarea curentului monofazat de 50 Hz. Contributii importante a adus la construirea termocentralelor electrice de la Doicești, Ovidiu II, Comanești, Borzești, Petroșani și a hidrocentralelor de la Bicaz și Sadu. El a construit rețeaua de înaltă tensiune din regiunea petroliera Prahova și rețelele de transport și distribuție în zonele Arad, Ploiești, Slănic și altele. Deasemenea, a fost inițiatorul construcției noului local al Politehnicii din Bucuești, al cărei rector a fost între 1954 și 1958.

Martin Bercovici (1889-1970) creator al scolii romanești de rețele și sisteme electrice, promotor, alături de Constantin Dinculescu, al înființării Facultății de Energetică. A efectuat cercetări în domeniul electro-energeticii și a adus importante contribuții în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice și aplicațiilor acesteia în electrotehnică; a soluționat probleme de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea modului de transmitere la mare distanță în curent alternativ și în curent continuu. A aplicat calculul matricial în studiul regimurilor rețelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce a constituit o noutate științifică deosebită la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50.

Dorin Pavel (1900-1979) creatorul școlii hidroenergetice românești, promotor al amenajării râurilor din Romania. Întreaga dezvoltare a hidroenergeticii românești, pornind de la cei 21 MW instalați în 1933, până la cei circa 6000 MW aflați astăzi, a făcut dovada realismului prevederilor monografiei profesorului Pavel publicată în 1933 „Planul general de amenajare a forțelor hidraulice în România”, în care sunt elaborate schemele a 567 de uzine hidroelectrice pe toate râurile țării, cu toate datele tehnice și economice și cu 100 de planșe cu vederi în plan și profile în lung prin amenajãri. După contribuții hotărâtoare în realizarea lucrărilor de amenajare a salbei de lacuri din București, Herăstrău-Floreasca-Tei, în perioada 1934-1937, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei și Timișului, pentru ca mai apoi, să-și poată vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu și a cascadelor hidroelectrice ale Bistriței, Argeșului, Oltului, Someșului și Sebeșului. Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel rămâne grandioasa lucrare de la Porțile de Fier, realizată în comun cu Iugoslavia și care rezolvă radical navigația pe Dunăre în zona respectivă, punând la dispoziția ambelor țări peste 2200 MW putere instalată, în condiții economice din cele mai avantajoase.

Dumitru Dumitrescu (1904-1984) a fost promotorul calculului numeric în mecanica fluidelor. Teza sa de doctorat intitulată "Curgerea în jurul unei bule de aer situată într-o conductă verticală", elaborată sub conducerea lui Ludwig Prandtl la Universitatea din Göttingen, este citată în multe tratate de Mecanica fluidelor din țară și de peste hotare, iar studiul teoretic și experimental al mișcării lichidelor grele cu suprafață liberă a stat la baza multor lucrări de cercetare și a deschis drumul către noi direcții de cercetare în Mecanica fluidelor. Viziunea sa asupra fenomenelor fizice în general și a fenomenelor din Mecanica fluidelor în particular, a fost substanțial îmbunătățită și ridicată la un nivel superior de înțelegere, datorită studiilor sale sistematice de filosofie.

Paul Dimo (1905 - 1990) creator al metodei REI de analiză nodală a sistemelor (R – radial; E – echivalent; I - independent), cunoscută sub denumirea de Dimo's Rei Methods. Prin aceasta concepție și noțiunile noi pe care le-a introdus în tehnica mondială, a reușit să calculeze cele mai complexe rețele electrice naționale și continentale. Aceasta teorie este actuală în prezent ca și atunci când a fost lansată cu 50 de ani în urmă, fiind profund originală și fără fisuri, uimind pe cercetatorii în domeniu de pretutindeni. Paul Dimo a studiat analiza nodală pentru sisteme complexe și posibilitățile de analiza pentru calculatorul electronic alfa numeric asociat cu analizorul grafic Dimo – anagraful Dimo. Pentru descoperirile și invențiile sale a obținut numeroase brevete de invenție, astfel: brevet de invenție român pentru evitarea supratensiunilor prelungite (1957) și în SUA, RFG, Franța, Canada s.a. În 1966 a obținut brevetul OSIM pentru anagraful Dimo, brevetat și în SUA, Franța și Anglia. El a fost de trei ori laureat cu înalta distincție Premiul de Stat pentru: Planul de electrificare a țării (1950); Proiectarea hidrocentralei Moroieni (1954); lucrarea Cauza supratensiunilor prelungite în rețelele cu neutrul izolat. In 1961, Academia Romana i-a acordat Premiul Traian Vuia pentru contribuțiile la Studiul stabilității statice a sistemelor energetice. A fost distins și cu prestigiosul Premiu Montefiori care se acorda o dată la cinci ani.

Ioan D. Stăncescu (1911- 1987) creator și susținător al dezvoltării termoficării în tara noastră, consilier ONU și al statului german în domeniul energiei. Bogata activitate publicistica a prof. ing. Ion D. Stancescu este pusă în evidență mai ales prin principala sa lucrare ,,Bazele tehnice și economice ale termoficarii”, prima de acest gen scrisă în România și printre puținele lucrări complete apărute în Europa. Multe din problemele tratate în aceasta carte de capătâi a termoenergeticii sunt de mare actualitate și în prezent.

Alexandru Diacon (1924 – 2004) a coordonat realizarea și proiectarea mai multor obiective hidroenergetice cum ar fi: Centrala Hidroenergetica Moroieni, Barajul de la Bicaz Bicaz (la 25 de ani, fiind cel mai tânăr șef de proiect din România), Hidrocentrala “Dimitrie Leonida”, Sistemul Hidroenergetic și de Navigație “Porțile de Fier I”, Barajul și Hidrocentrala “Porțile de Fier 2”, fiind distins cu numeroase ordine și medalii, între care Premiul de Stat în 1952 și 1963 și Steaua Republicii Iugoslave cu spade pe colan. În calitate de expert guvernamental, profesorul Alexandru Diacon a fost consultant principal pentru toate marile lucrări hidrotehnice din țara noastră: Canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră, Canalul navigabil Poarta Albă – Midia Năvodari, docurile uscate din porturile Constanța și Mangalia, amenajarea Dâmboviței în București, canalul București-Dunăre ș.a.

Costin Moțoiu (1924-1996) eminent profesor de centrale termoelectrice, coordonator al proiectelor unor mari centrale electrice din țară.

Ionel Purica (1925-1990), profesor de teoria reactorilor nucleari, unul dintre promotorii energeticii nucleare în țara noastră. Ideile sale asupra obținerii de fluxuri mari de neutroni prin coloane termice interne, precum și de optimizare a reactorilor nucleari prin teoria jocurilor, se utilizează în marile centre nucleare din lume. Experimentele propuse de el asupra utilizării neutronilor ultrareci pentru detectarea particolelor specifice câmpului gravitațional fac obiectul unor programe de la Institutul de la Dubua și de la CERN. Abordarea originală a conversiei energiei nucleare direct în energie electrică a condus la creșterea eficienței celulelor de conversie realizate în țară. Principiul „Acțiunii Ireversibile Minime”, introdus de profesorul Purica în teoria termodinamicii neliniare, deschide perspetive deosebite de optimizare a ciclurilor termodinamice ale instalațiilor termice de producere a energiei. Bun cunoscător al potențialului științific și practic din diferite țări în care s-a dezvoltat industria nucleară, prof. Ionel Purica a inițiat în anul 1967 colaborarea romano-canadiana în domeniu, fapt care a condus la realizarea centralei nucleare de la Cernavodă.

Gleb Drăgan (1920-2014) membru al Academiei Române, profesor de Tehnica Tensiunilor Înalte, cu contribuții notabile în domeniile electrostatică, descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice și de comutație. Prin cercetările sale a dezvoltat un domeniu de studiu nou în România, Tehnica Tensiunilor Înalte (coautor în 1966 la primul tratat pe acest domeniu pe plan internațional), fiind ctitorul laboratorului de „Tehnica Tensiunilor Înalte” din Politehnică, unul dintre cele mai mari laboratoare din Europa.

Dumitru Cezar Ionescu (1946-2005), profesor de fiabilitate și centrale electrice, cu o contribuție esențială la modernizarea facultății noastre a carui decan a fost o lunga perioadă (1990-2000).

SpecializăriModificare

Studii de licență 4 ani - Ciclul IModificare

  • Energetică și tehnologii informatice
  • Energetică și tehnologii de mediu
  • Energetică și tehnologii nucleare
  • Hidroenergetică
  • Ingineria sistemelor electroenergetice
  • Managementul energiei
  • Termoenergetică

Master - Ciclul IIModificare

  • Eficiența Energetică
  • Energetica Orașelor Inteligente
  • Hidro-Informatică și Ingineria Apei
  • Informatică Aplicată în Energetică
  • Ingineria Sistemelor Electroenergetice
  • Inginerie Nucleară
  • Servicii Energetice
  • Surse Regenerabile de Energie
  • Energy Engineering
  • Managementul Mediului și Dezvoltare Durabilă
  • Managementul Sistemelor Energetice

Doctorat - Ciclul IIIModificare

Activitatea de doctorat din cadrul Facultății de Energetică este condusă de Consiliul Școlii Doctorale Energetica. Consiliul este format din profesori și studenți doctoranzi din cadrul Facultății de Energetică, precum și profesori de la alte universități din țară și străinătate. Pentru mai multe detalii consultați website-ul Școlii Doctorale Energetica.

Structura organizatoricăModificare

DepartamenteModificare

ConducereModificare

Decan Prof. dr. ing. Horia Necula
Prodecan - Responsabil de relația cu studenții și imagine Șl. dr. ing. Constantin Drăgoi
Prodecan - Responsabil cu admiterea și cercetarea științifică Prof. dr. ing. Virgil Dumbravă
Prodecan - Responsabil cu activitatea didactică și formații de studii Conf. dr. ing. Gabriela Dumitran
Prodecan - Responsabil cu managementul calității și aspecte administrative Conf. dr. ing. Constantin Ionescu
Prodecan - Responsabil de relația cu mediul socio-economic Prof. dr. ing. Ion Triștiu

NoteModificare

Acest articol conține text de la site-ul oficial al Facultății de Energetică a UPB, care își oferă conținutul sub licența CC-BY-SA 3.0.


Legături externeModificare