Pagina „Fair-play” trimite aici. Pentru filmul cu acest nume vedeți Fair-play (film).

Fairplay este, conform definiției, acceptarea loială a regulilor într-un joc,[1] iar prin extindere, o conduită onestă în orice situație. Conceptul se referă la respectarea adversarilor, a regulilor, a deciziilor arbitrilor, a publicului spectator și a spiritului general de joc. De asemenea, fairplay-ul presupune acceptarea cu demnitate atât a înfrângerii, cât și a victoriei.

Termenul provine din limba engleză și este o combinație a cuvintelor fair (cinstit) și play (joc). Combinația a fost utilizată pentru prima dată de către William Shakespeare în piesa Regele Ioan (1598).[2]

Principii

modificare

Principiile corecte ale jocului includ:

  • Respect față de adversar
  • Respectarea regulilor și deciziilor judecătorilor - să ia toate deciziile judecătorilor și să le conteste corect într-o ordine separată
  • Dopajul și orice stimulare artificială nu pot fi utilizate
  • Șanse egale - toți sportivii de la începutul competiției se pot aștepta în egală măsură să câștige
  • Autocontrolul unui atlet - limitându-i emoțiile, fiind capabil să perceapă în mod adecvat orice rezultat al luptei

Aceste principii constituie comportament sportiv și neagă victoria cu orice preț[3][4].

   Acest articol despre sport este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!