Fairplay
Pagina „Fair-play” trimite aici. Pentru filmul cu acest nume vedeți Fair-play (film).
Fairplay este, conform definiției, acceptarea loială a regulilor într-un joc,[1] iar prin extindere, o conduită onestă în orice situație. Conceptul se referă la respectarea adversarilor, a regulilor, a deciziilor arbitrilor, a publicului spectator și a spiritului general de joc. De asemenea, fairplay-ul presupune acceptarea cu demnitate atât a înfrângerii, cât și a victoriei.
Termenul provine din limba engleză și este o combinație a cuvintelor fair (cinstit) și play (joc). Combinația a fost utilizată pentru prima dată de către William Shakespeare în piesa Regele Ioan (1598).[2]
Principii modificare
Principiile corecte ale jocului includ:
- Respect față de adversar
- Respectarea regulilor și deciziilor judecătorilor - să ia toate deciziile judecătorilor și să le conteste corect într-o ordine separată
- Dopajul și orice stimulare artificială nu pot fi utilizate
- Șanse egale - toți sportivii de la începutul competiției se pot aștepta în egală măsură să câștige
- Autocontrolul unui atlet - limitându-i emoțiile, fiind capabil să perceapă în mod adecvat orice rezultat al luptei
Aceste principii constituie comportament sportiv și neagă victoria cu orice preț[3][4].
Note modificare
- ^ „fairplay” la DEX online
- ^ Fair-play la Olympic.org
- ^ А. Г. Егоров, М. А. Захаров «Фейр-плей в современном спорте»[nefuncțională] pag 26 accesat la 8/31/2008
- ^ The 1st General Assembly EFPC 23 septembrie 1995 accesat la 8/31/2008
|
Acest articol despre sport este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |