Familia Drăgoșeștilor
Dinastia Drăgoșeștilor | ||
Țară | Voievodatul Maramureșului, Principatul Moldovei, Voievodatul Transilvaniei | |
Titluri | Voievod Domn Baron | |
Întemeietor | Dragoș I | |
Ultimul monarh | Balc (Principatul Moldovei) Drag (Voievodatul Maramureșului) Bartolomeu Dragfi (Voievodatul Transilvaniei) | |
Înființare | 1310 | |
Desființare | 1529 | |
Etnicitate | română | |
Modifică text |
Dinastia Drăgoșeștilor sau Familia voievodală a Drăgoșeștilor[1] (Dragoș, în maghiară Drágffy, Drágfy, Drágffi) este o veche familie nobiliară de origine română din Maramureș. Această familie a jucat un rol important în istoria Țării Maramureșului, Țării Oașului, Principatul Moldovei, Voievodatul Transilvaniei, Regatului Ungariei. De această familie se leagă și întemeierea Moldovei prin primul ei voievod Dragoș I al Moldovei. În 28 martie 1507 regele Vladislaus II al Ungariei a acordat familiei titlul ereditar de baron.[2]
Din această dinastie au făcut parte:
modificare- voievodul Dragoș I al Moldovei Voievod al Moldovei, Cneaz al Maramureșului
- voievodul Sas al Moldovei
- voievodul Balc al Moldovei
- Drag, comite al Maramureșului
- voievodul Bartolomeu Dragfi al Transilvaniei
- Drag, Conte al secuilor
- Gyula de Giulești
- Ioan Dragfi
Arborele genealogic al dinastiei Drăgoșeștilor
modificareNote
modificare- ^ http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48164/1/Pop%20Ioan%20Aurel-Genealogii%20maramuresene-2011.pdf Arhivat în , la Wayback Machine., 26.03.2015
- ^ Juliusz Ostrowski, Księga herbowa rodów polskich cz. 1, 2. Warszawa 1897
Bibliografie
modificare- Joódy Pál; Cercetarea calității de nobil în comitatul Maramureț. Anii 1749-1769, Editura societății culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj-Napoca, 2003
- Joan cavaler de Puscariu; Date istorice privitoare la familiile nobile române, Editura societății culturale Pro Maramureș „Dragos Vodă”, Cluj-Napoca, 2003
- Prof. Alexandru Filipascu de Dolha si Petrova; Istoria Maramureșului, Editura „Gutinul” Baia Mare, 1997.
- Wyrostek, Ludwik; Rod Dragow-Sasow na Wegrzech i Rusi Halickiej, RTH t. XI/1931-1932