Femme fatale (femeie fatală) este denumirea dată femeilor atrăgătoare de tip erotic seducător. După unii bărbați aceste femei au trăsături magic-demonice cu care seduc. Ele sunt considerate femei cu caracter ambivalent: pe de o parte ele pot duce la îndeplinirea deplină a dorințelor erotice, iar pe de altă parte cauzează nenorociri provocând suferințe. Aceste trăsături de caracter ale lor sunt descrise în poezia "La Belle Dame sans Merci" a lui John Keats.[1]

Mata Hari

Femei fatale în mitologie și literatură

modificare

În Biblie, Eva, Dalila, Izabela și Salomeea sunt considerate femei fatale.[2] Printre femeile fatale din mitologie se numără Pandora, Elena, Circe, Sirenele, zeița Lilith, iar în evul mediu, Melusine, femeile vampir. Femei fatale apar în operele lui Goethe, Ludwig Tieck, August Apel, Friedrich Laun, Heinrich Heine, Friedrich de la Motte Fouqué, E. T. A. Hoffmann, Émile Zola, Oscar Wilde sau Gerhart Hauptmann.

„Femeile posedă arta prefăcătoriei, fapt care îl neliniștește pe fiecare bărbat care iubește, chiar și atunci când, de dragul lui, se întâmplă ca ea să nu se prefacă.“ D. Spitzer „Das Herrenrecht“ (Dreptul seniorului)[3]

  1. ^ Vgl. Kapitolul: La Belle Dame sans Merci; în: Mario Praz: Liebe, Tod und Teufel. Die schwarze Romantik, München 1994 (4. Auflage) pag. 167-250.
  2. ^ Mario Praz (1994), pag. 167
  3. ^ [Revista Bukarester Salon, mai 1884, p.21-33]

Femei fatale în filme

modificare

Bibliografie

modificare
  • Gerd Stein (Hrsg.): Femme fatale, Vamp, Blaustrumpf. Sexualität und Herrschaft. Fischer Taschenbuchverlag, Frankfurt am Main 1985, ISBN 3-596-25037-4, (Kulturfiguren und Sozialcharaktere des neunzehnten und 20. Jahrhunderts 3), (Fischer 5037).
  • Elisabeth Frenzel: Die dämonische Verführerin. In: Elisabeth Frenzel: Motive der Weltliteratur. Ein Lexikon dichtungsgeschichtlicher Längsschnitte. 5. überarbeitete und ergänzte Auflage. Kröner, Stuttgart 1999, ISBN 3-520-30105-9, (Kröners Taschenausgabe 301).

Vezi și

modificare