Ferdinand I al celor Două Sicilii

Ferdinand I
Rege al celor Două Sicilii
Ferdinand cu Muntele Vezuviu în fundal
Date personale
Nume la naștere	Ferdinando Antonio Pasquale Giovanni Nepomuceno Serafino Gennaro Benedetto
Născut	12 ianuarie 1751(1751-01-12) Neapole
Decedat	4 ianuarie 1825 (73 de ani) Neapole
Înmormântat	Basilica Santa Chiara, Neapole
Părinți	Carol al III-lea al Spaniei Maria Amalia de Saxonia
Frați și surori	Infante Philip, Duke of Calabria[*]​ Carol al IV-lea al Spaniei Infantele Gabriel al Spaniei infantele Antonio Pascual al Spaniei[*]​ Francisco Javier de Bourbon[*]​ Maria Louisa a Spaniei Infanta Maria Josefa a Spaniei
Căsătorit cu	Maria Carolina a Austriei Lucia Migliaccio de Floridia
Copii	Maria Theresa, Împărăteasă romano-germană Maria Luisa, Mare Ducesă de Toscana Carlo, Duce de Calabria Francisc I al celor Două Sicilii Maria Christina, regină a Sardiniei Maria Amalia, regină a Franței Maria Antonia, Prințesă de Asturia Leopold, Prinț de Salerno
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	scriitor
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Două Sicilii
Rege al celor Două Sicilii
Domnie	12 decembrie 1816 – 4 ianuarie 1825
Predecesor	Carol al III-lea al Spaniei
Succesor	Francisc I al celor Două Sicilii

Ferdinand I (12 ianuarie 1751 – 4 ianuarie 1825) a fost rege al Neapolelui, Siciliei și a celor Două Sicilii din 1759 până la moartea sa. A fost al treilea fiu al regelui Carol al Neapolelui, Siciliei și celor Două Sicilii și a soției lui Maria Amalia de Saxonia. La 6 octombrie 1759, tatăl său care i-a succedat fratelui său pe tronul Spaniei, a abdicat de la conducerea celor 3 regate în favoarea fiului său Ferdinand (fiul cel mare al regelui, Infantele Felipe, era întârziat mintal iar al doilea fiu, Carol era destinat moștenirii tronului Spaniei).

Copilărie

Ferdinand în 1760, la vârsta de nouă ani.

Ferdinand s-a născut la Neapole și a crescut în mijlocul multor dintre monumentele ridicate acolo de către tatăl său, care pot fi văzute și astăzi: Palatele din Portici, Caserta și Capodimonte.

Ferdinand a fost al treilea fiu al părinților săi, și era de așteptat ca fratele său cel mare Carol să moștenească Neapole și Sicilia. Când tatăl său a urcat pe tronul Spaniei în 1759 el a abdicat în Neapole în favoarea lui Ferdinand, în conformitate cu tratatele care interzic unirea celor două coroane. Pentru că Ferdinand avea opt ani, s-a înființat un consiliu de regență condus de toscanul Bernardo Tanucci. Acesta din urmă, un om capabil, ambițios, care dorea să păstreze guvernul cât mai mult posibil în propriile mâini, a neglijat în mod intenționat educația tânărului rege, și l-a încurajat în dragostea lui pentru plăcere, lene și devotamentul său excesiv față de sportul în aer liber.

Domnie

Minoratul lui Ferdinand s-a sfârșit în 1767 și prima sa măsură a fost să expulzeze iezuiții. Anul următor el s-a căsătorit cu Arhiducesa Maria Carolina, fiica împărătesei Maria Tereza. Prin contractul de căsătorie, regina avea un cuvânt de spus în Consiliul de Stat, după nașterea primului ei fiu, iar ea s-a folosit de acest mijloc de influență politică.